sâmbătă, august 29, 2009
joi, august 27, 2009
miercuri, august 26, 2009
...doar pe tine… pe tine… pe tine!
Din cand in cand trag pe dreapta, imi las scaunul pe spate…si privesc cerul prin plafonul masinii…
Imi place sa privesc norii…, sa-mi imaginez cum ar fi daca as putea zbura pana acolo sus…, sa simt albastrul infinit, puful norilor, caldura lui Dumnezeu.
Stau asa si ore intregi. E relaxant. Ma ajuta sa depasesc momentele grele. Sa gasesc puterea de a mai da o tura prin viata asta nebuna.
Privesc norii si incerc sa imi golesc mintea de toate gandurile, inima de toate sentimentele, sufletul de toate dorintele… Incerc sa nu ma gandesc la nimic. Sa simt un vid in mine. De fapt, sa nu mai simt nimic. Imi doresc atat de mult sa nu mai simt nimic.
Uneori plang. Tot ore intregi. Plang de teama, de neputinta, de dor, de placere, de dorinta, de furie, de nepasare, de iubire, de tine, de mine, de acel “noi” care intarzie sa apara…
Ma simt atat de singura in lumea asta atat de mare.
Ma simt atat de mica si de neinsemnata in oceanul asta de oameni care au uitat sa iubeasca, sa simta, sa doreasca, sa daruiasca, sa primeasca, sa spere, sa cante, sa viseze, sa ajute, sa respecte, sa multumeasca, sa recunoasca, sa pretuiasca, sa aline, sa binecuvanteze, sa adore, sa pastreze, sa… sa… sa…
Ma simt atat de “fara tine” incat nu-mi mai gasesc nicaieri locul si-as da orice sa stiu unde te-as putea intalni, unde as putea sa iti vad ochii, unde as putea sa iti sarut buzele, unde as putea sa iti multumesc ca existi, unde as putea sa te rog sa ramai, unde as putea sa te fac fericit, unde as putea sa iti ofer tot, unde as putea sa fiu numai a ta, unde as putea sa te urmez, unde as putea sa ma umplu de tine, unde as putea sa te ma pe de-a-ntregul, unde as putea sa te iubesc, unde as putea sa iti spun ca te-am asteptat o viata… doar pe tine… pe tine… pe tine!
http://www.youtube.com/watch?v=st3qM7J3dAg
Imi place sa privesc norii…, sa-mi imaginez cum ar fi daca as putea zbura pana acolo sus…, sa simt albastrul infinit, puful norilor, caldura lui Dumnezeu.
Stau asa si ore intregi. E relaxant. Ma ajuta sa depasesc momentele grele. Sa gasesc puterea de a mai da o tura prin viata asta nebuna.
Privesc norii si incerc sa imi golesc mintea de toate gandurile, inima de toate sentimentele, sufletul de toate dorintele… Incerc sa nu ma gandesc la nimic. Sa simt un vid in mine. De fapt, sa nu mai simt nimic. Imi doresc atat de mult sa nu mai simt nimic.
Uneori plang. Tot ore intregi. Plang de teama, de neputinta, de dor, de placere, de dorinta, de furie, de nepasare, de iubire, de tine, de mine, de acel “noi” care intarzie sa apara…
Ma simt atat de singura in lumea asta atat de mare.
Ma simt atat de mica si de neinsemnata in oceanul asta de oameni care au uitat sa iubeasca, sa simta, sa doreasca, sa daruiasca, sa primeasca, sa spere, sa cante, sa viseze, sa ajute, sa respecte, sa multumeasca, sa recunoasca, sa pretuiasca, sa aline, sa binecuvanteze, sa adore, sa pastreze, sa… sa… sa…
Ma simt atat de “fara tine” incat nu-mi mai gasesc nicaieri locul si-as da orice sa stiu unde te-as putea intalni, unde as putea sa iti vad ochii, unde as putea sa iti sarut buzele, unde as putea sa iti multumesc ca existi, unde as putea sa te rog sa ramai, unde as putea sa te fac fericit, unde as putea sa iti ofer tot, unde as putea sa fiu numai a ta, unde as putea sa te urmez, unde as putea sa ma umplu de tine, unde as putea sa te ma pe de-a-ntregul, unde as putea sa te iubesc, unde as putea sa iti spun ca te-am asteptat o viata… doar pe tine… pe tine… pe tine!
http://www.youtube.com/watch?v=st3qM7J3dAg
Barbatii sunt lasi.
Barbatii sunt lasi. Inca nu mi-am dat seama daca asa vor sa fie sau asa sunt programati genetic. Important e ca sunt lasi! Punct. Nu stiu sa isi asume o situatie, o stare de fapt, o consecinta a faptelor lor. Isi gasesc mereu scuze pentru tot ceea ce fac, se plang continuu si intotdeauna altii sunt vinovati pentru greselile lor. Fug intr-una de probleme. Chiar si de cele pe care le produc ei insisi.
Se zice ca sunt sexul tare, ca sunt puternici si ca sunt cei care sunt programati sa rezolve situatii, probleme, cazuri, tot!
Ha ha ha ! Imi vine sa rad! Ma amuz copios!
Ii si vad cum se bat ei cu pumnii in pieptul lucrat la sala, plin de muschi, ca ei sunt puternici si nemaipomeniti!!! Cum se umfla ei in pene si spun ca sunt cei mai tari... Si cand ii pui in fata unei situatii ce trebuie rezolvata devin niste copii speriati si baga fata aia de catelus plouat... sau de nestiutor...
Acum... sincer... mai bine o femeie firava care se descurca cu toate fara sa se vaiete intr-una, fara sa se laude cat este ea de puternica decat un munte de barbat care nu e bun de nimic.
La naiba! Bine ca nu-s barbat!
Se zice ca sunt sexul tare, ca sunt puternici si ca sunt cei care sunt programati sa rezolve situatii, probleme, cazuri, tot!
Ha ha ha ! Imi vine sa rad! Ma amuz copios!
Ii si vad cum se bat ei cu pumnii in pieptul lucrat la sala, plin de muschi, ca ei sunt puternici si nemaipomeniti!!! Cum se umfla ei in pene si spun ca sunt cei mai tari... Si cand ii pui in fata unei situatii ce trebuie rezolvata devin niste copii speriati si baga fata aia de catelus plouat... sau de nestiutor...
Acum... sincer... mai bine o femeie firava care se descurca cu toate fara sa se vaiete intr-una, fara sa se laude cat este ea de puternica decat un munte de barbat care nu e bun de nimic.
La naiba! Bine ca nu-s barbat!
O lupta intre aripi si suflet...
Nu pot controla totul. Si asta imi da o stare de neliniste , de neputinta si de groaza. Tot ce tine de mine fac! Si inca foarte bine. Mai ales cand cred foarte mult in acel ceva ce fac. Ma implic mai mult decat e cazul in diferite activitati in care cred. Este foarte important pentru mine sa cred, sa vreau, sa simt, sa imi doresc sa fac ceva...
Insa e aiurea cand lucrurile scapa de sub control si nu mai depind doar de mine. Ma streseaza sa fiu „la mana cuiva”, cum se spune. Mi se impun limite. Urasc limitele! De orice fel. Ma simt ingradita sa simt, sa gandesc, sa cer, sa ofer, sa iubesc, sa zbor, sa cant, sa traiesc, sa vorbesc, sa ma bucur, sa vreau, sa sper... Nu am spatiu! Ma simt captiva in ceva ce ma sufoca. Si atunci simt nevoia sa ma eliberez. Oare cum sa fac asta ? Oare cum sa fac sa ma simt mai bine ? Oare cum sa fac sa ma simt din nou libera ? Cum, oare ?!
Imi doresc sa pot sa zbor... cat mai inalt..., cat mai sus, cat mai aproape de Dumnezeu...
Urasc momentele cand aripile mele sunt prea obosite sa se mai deschida...
Se duce o lupta in mine intre ceea ce vreau si ceea ce pot.., intre ceea ce stiu ca pot sa am si ceea ce am, de fapt...
O lupta intre aripi si suflet...
Insa e aiurea cand lucrurile scapa de sub control si nu mai depind doar de mine. Ma streseaza sa fiu „la mana cuiva”, cum se spune. Mi se impun limite. Urasc limitele! De orice fel. Ma simt ingradita sa simt, sa gandesc, sa cer, sa ofer, sa iubesc, sa zbor, sa cant, sa traiesc, sa vorbesc, sa ma bucur, sa vreau, sa sper... Nu am spatiu! Ma simt captiva in ceva ce ma sufoca. Si atunci simt nevoia sa ma eliberez. Oare cum sa fac asta ? Oare cum sa fac sa ma simt mai bine ? Oare cum sa fac sa ma simt din nou libera ? Cum, oare ?!
Imi doresc sa pot sa zbor... cat mai inalt..., cat mai sus, cat mai aproape de Dumnezeu...
Urasc momentele cand aripile mele sunt prea obosite sa se mai deschida...
Se duce o lupta in mine intre ceea ce vreau si ceea ce pot.., intre ceea ce stiu ca pot sa am si ceea ce am, de fapt...
O lupta intre aripi si suflet...
marți, august 25, 2009
Chefless
mi-e somn..., sunt obosita..., plictisita..., nemultumita..., de mine..., de toate..., de toti...
sunt intr-un fel..., cumva asa ca nici mie nu imi place cum sunt...
as dormi... sau as iubi... sau poate ca mai bine as calatori...
mi-as tine respiratia asa, vreo jumatate de ora. sa nu mai simt nici aerul..., nimic... dar poate ma sufoc... asa si ?! daca ma sufoc ce ?! ii pasa cuiva?!
fuck! chiar i-ar pasa cuiva! stiu eu o singura persoana careia i-ar pasa. deci nici sa imi tin respiratia nu pot. aia nu pot..., ailalta nu am voie... ma simt neputincioasa. nu-s in stare de nimic...
dupa ce ca-s asa ciufulita mai sunt si nehotarata... si atat, atat de useless...
e si cald... si am mult de lucru... si am multe de rezolvat... dar parca nimic atat de important incat sa ma incarce cu energie... poate pentru ca stiu ca nu mi se poate intampla nimic atat de deosebit acum..., nimic care sa-mi schimbe viata radical, nimic care sa ma scoata din ale mele, nimic care sa imi schimbe ritmul...
ma oftica starea asta de „mereu la fel” .... , de „maine tot asa va fi”... , de neputinta, de monotonie si banalitate...
as vrea sa fac ceva placut, extraordinar, ceva simplu si totusi complicat, ceva deosebit, ceva unic, ceva atractiv...
as vrea sa gasesc pe cineva cu care sa fac ceva placut, simplu, complicat, deosebit, extraordinar...
si poate atunci mi-ar placea acel „maine tot asa va fi”... poate... nu stiu...
deocamdata nu am chef de nimic...
http://www.youtube.com/watch?v=7gdVe9AAflE
sunt intr-un fel..., cumva asa ca nici mie nu imi place cum sunt...
as dormi... sau as iubi... sau poate ca mai bine as calatori...
mi-as tine respiratia asa, vreo jumatate de ora. sa nu mai simt nici aerul..., nimic... dar poate ma sufoc... asa si ?! daca ma sufoc ce ?! ii pasa cuiva?!
fuck! chiar i-ar pasa cuiva! stiu eu o singura persoana careia i-ar pasa. deci nici sa imi tin respiratia nu pot. aia nu pot..., ailalta nu am voie... ma simt neputincioasa. nu-s in stare de nimic...
dupa ce ca-s asa ciufulita mai sunt si nehotarata... si atat, atat de useless...
e si cald... si am mult de lucru... si am multe de rezolvat... dar parca nimic atat de important incat sa ma incarce cu energie... poate pentru ca stiu ca nu mi se poate intampla nimic atat de deosebit acum..., nimic care sa-mi schimbe viata radical, nimic care sa ma scoata din ale mele, nimic care sa imi schimbe ritmul...
ma oftica starea asta de „mereu la fel” .... , de „maine tot asa va fi”... , de neputinta, de monotonie si banalitate...
as vrea sa fac ceva placut, extraordinar, ceva simplu si totusi complicat, ceva deosebit, ceva unic, ceva atractiv...
as vrea sa gasesc pe cineva cu care sa fac ceva placut, simplu, complicat, deosebit, extraordinar...
si poate atunci mi-ar placea acel „maine tot asa va fi”... poate... nu stiu...
deocamdata nu am chef de nimic...
http://www.youtube.com/watch?v=7gdVe9AAflE
luni, august 24, 2009
Imi place viata! O ador!
Uneori ti se intampla sa cunosti oameni minunati, oameni care credeai ca nu mai exista, oameni deosebiti prin felul lor de a fi, prin felul de a gandi…, prin tot…
Alteori doar ti se pare ca ai intalnit oameni deosebiti...
E o limita destul de fina intre realitate si fictiune..., intre ceea ce este si ceea ce iti doresti atat de mult sa fie incat incepi sa crezi ca asa e...
Un timp ma framantam cu mii de intrebari...si mii de ganduri...daca lucrurile sunt chiar asa cum le percep eu, daca e ok ce cred, daca e in regula sa ma implic in anumite activitati cu oameni pe care ii simteam ca fiind deosebiti. Cu timpul insa am invatat sa iau din viata doar ce este mai frumos. Am invatat sa aleg sa traiesc la maxim fiecare clipa. Ca si cum ar fi ultima! Sa ma bucur de fiecare moment care mi-e dat sa traiesc.
In fond ce este viata ?! O insiruire de momente mai placute sau mai putin placute care la un moment dat se termina. Atat momentele cat si viata insasi.
Si-atunci de ce sa imi fie frica sa traiesc?!
Sa simt ?!
Sa iubesc ?!
Sa doresc ?!
Sa cer ?!
Sa ofer ?!
Sa ma daruiesc pe de-a-ntregul ?!
Sa imi adun ramasitele de pe jos dupa un esec ?!
Toate astea fac parte din viata.
Imi place viata!
O ador!
Imi place sa simt ca traiesc! Intens! Cu fiecare particica din mine! Imi asum toate riscurile. Imi permit sa fac asta. Si chiar de nu mi-as permite este atat de placut sa plutesti prin viata, sa zbori , sa sari de la inaltimi, sa iti doresti mai mult chiar decat poti obtine, sa speri, sa infrunti pericolele incat nu ma pot abtine.
Si-ntotdeauna, dar intotdeauna am preferat sa regret ca am facut un lucru decat sa imi para rau ca nu am avut curaj sa incerc macar...
Si chiar nu regret prea multe din alegerile facute pana acum. Pentru ca la acel moment asta mi-am dorit sa fac, la acel moment aveam nevoie de acel lucru / persoana, la acel moment era alegerea cea mai buna pe care puteam sa o fac. De cand am invatat ca lucrurile se schimba continuu, evolueaza, se transforma, apar si dispar... am inceput sa fiu mai impacata cu mine, mai linistita si mai putin distructibila...
Imi place sa sufar uneori... E un sentiment despre care nu multi pot spune ca e ceva ce le place. Poate ca sunt ciudata. Dar am invatat ca totul pe lumea asta are un pret. Unele lucruri deosebit de frumoase si de intense se platesc cu lacrimi, cu nopti nedormite, cu creieri praf, cu multe tigari si mult alcool... Dar eu zic ca merita. Avem nevoie de toate astea sa ne simtim oameni, sa ne simtit in viata, sa putem merge mai departe. E farmecul vietii. Cu cat suferi mai mult cu atat inseamna ca te-ai implicat mai mult. E un fel de confirmare a intensitatii efortului, sentimentelor si implicarii...
Poate din aceasta cauza am preferat intotdeauna filmele fara happy end. Imi par reale. Exact ca in viata... unde nu castigam intotdeauna ceea ce ne dorim, chiar daca am facut totul, am dat totul, am pariat totul...
Imi place ideea de TOT! Ma lasa indiferenta jumatatile. Sunt incomplete.
La fel cum imi plac barbatii obisnuiti, fara muschi, fara artificii, fara "tunning"...
Nu ma pot indragosti de vedete. Pentru simplul motiv ca-mi par false.
Imi plac situatiile reale, complicate..., oamenii reali, cu pareri diferite de ale mele, cu care sa am ce discuta, care ma pun pe ganduri, cu care sa nu ma plictisesc, care ma lasa cu intrebari, care stiu sa ma provoace, care stiu sa se joace, care iubesc viata aproape la fel de mult ca mine...
Imi plac oamenii care nu renunta usor la lucrurile care le plac cu adevarat.
Imi place sa imi pun tinte mai mari decat puterile mele.
Imi place sa imi depasesc limitele.
Nu poti evolua fara sa gresesti.
Nu poti fi mai bun fara sa te doara.
Nu poti zbura cel mai sus daca nu stii ce inseamna cel mai jos.
Nu pot iubi cu adevarat daca nu te implici total asumandu-ti toate riscurile.
Cine n-a suferit macar o data in viata lui... se poate spune ca a trait degeaba.
Nu poti aprecia frumusetea vietii daca nu cunosti formele ei cele mai urate si mai perverse.
Alteori doar ti se pare ca ai intalnit oameni deosebiti...
E o limita destul de fina intre realitate si fictiune..., intre ceea ce este si ceea ce iti doresti atat de mult sa fie incat incepi sa crezi ca asa e...
Un timp ma framantam cu mii de intrebari...si mii de ganduri...daca lucrurile sunt chiar asa cum le percep eu, daca e ok ce cred, daca e in regula sa ma implic in anumite activitati cu oameni pe care ii simteam ca fiind deosebiti. Cu timpul insa am invatat sa iau din viata doar ce este mai frumos. Am invatat sa aleg sa traiesc la maxim fiecare clipa. Ca si cum ar fi ultima! Sa ma bucur de fiecare moment care mi-e dat sa traiesc.
In fond ce este viata ?! O insiruire de momente mai placute sau mai putin placute care la un moment dat se termina. Atat momentele cat si viata insasi.
Si-atunci de ce sa imi fie frica sa traiesc?!
Sa simt ?!
Sa iubesc ?!
Sa doresc ?!
Sa cer ?!
Sa ofer ?!
Sa ma daruiesc pe de-a-ntregul ?!
Sa imi adun ramasitele de pe jos dupa un esec ?!
Toate astea fac parte din viata.
Imi place viata!
O ador!
Imi place sa simt ca traiesc! Intens! Cu fiecare particica din mine! Imi asum toate riscurile. Imi permit sa fac asta. Si chiar de nu mi-as permite este atat de placut sa plutesti prin viata, sa zbori , sa sari de la inaltimi, sa iti doresti mai mult chiar decat poti obtine, sa speri, sa infrunti pericolele incat nu ma pot abtine.
Si-ntotdeauna, dar intotdeauna am preferat sa regret ca am facut un lucru decat sa imi para rau ca nu am avut curaj sa incerc macar...
Si chiar nu regret prea multe din alegerile facute pana acum. Pentru ca la acel moment asta mi-am dorit sa fac, la acel moment aveam nevoie de acel lucru / persoana, la acel moment era alegerea cea mai buna pe care puteam sa o fac. De cand am invatat ca lucrurile se schimba continuu, evolueaza, se transforma, apar si dispar... am inceput sa fiu mai impacata cu mine, mai linistita si mai putin distructibila...
Imi place sa sufar uneori... E un sentiment despre care nu multi pot spune ca e ceva ce le place. Poate ca sunt ciudata. Dar am invatat ca totul pe lumea asta are un pret. Unele lucruri deosebit de frumoase si de intense se platesc cu lacrimi, cu nopti nedormite, cu creieri praf, cu multe tigari si mult alcool... Dar eu zic ca merita. Avem nevoie de toate astea sa ne simtim oameni, sa ne simtit in viata, sa putem merge mai departe. E farmecul vietii. Cu cat suferi mai mult cu atat inseamna ca te-ai implicat mai mult. E un fel de confirmare a intensitatii efortului, sentimentelor si implicarii...
Poate din aceasta cauza am preferat intotdeauna filmele fara happy end. Imi par reale. Exact ca in viata... unde nu castigam intotdeauna ceea ce ne dorim, chiar daca am facut totul, am dat totul, am pariat totul...
Imi place ideea de TOT! Ma lasa indiferenta jumatatile. Sunt incomplete.
La fel cum imi plac barbatii obisnuiti, fara muschi, fara artificii, fara "tunning"...
Nu ma pot indragosti de vedete. Pentru simplul motiv ca-mi par false.
Imi plac situatiile reale, complicate..., oamenii reali, cu pareri diferite de ale mele, cu care sa am ce discuta, care ma pun pe ganduri, cu care sa nu ma plictisesc, care ma lasa cu intrebari, care stiu sa ma provoace, care stiu sa se joace, care iubesc viata aproape la fel de mult ca mine...
Imi plac oamenii care nu renunta usor la lucrurile care le plac cu adevarat.
Imi place sa imi pun tinte mai mari decat puterile mele.
Imi place sa imi depasesc limitele.
Nu poti evolua fara sa gresesti.
Nu poti fi mai bun fara sa te doara.
Nu poti zbura cel mai sus daca nu stii ce inseamna cel mai jos.
Nu pot iubi cu adevarat daca nu te implici total asumandu-ti toate riscurile.
Cine n-a suferit macar o data in viata lui... se poate spune ca a trait degeaba.
Nu poti aprecia frumusetea vietii daca nu cunosti formele ei cele mai urate si mai perverse.
Ramas bun!
Mda...
Cum spuneam…
Am invatat o lectie dura despre barbati... Ei vin si pleaca..., pleaca si vin... Zabovesc langa tine un timp, te adora, te protejeaza, te au...sau nu... si-apoi dispar... Cu toate astea fiecare dintre noi poate sa aleaga sa fie cand femeie cand barbat... E atat de fun sa schimbi rolurile... Sa te pui in pielea celuilalt, sa simti totul din mai multe directii... Sa te joci!
Ai ales sa fii barbat! Felicitari!
Ai ales sa pleci! Felicitari din nou!
Ai facut cea mai buna alegere! Felicitari din nou, din nou!
Am fost femeie... Am fost trista, am plans, am disperat si-apoi...te-am uitat! Am ales sa fiu si eu barbat! Sa mi se rupa de tot si de toate, sa uit usor, sa trec firesc mai departe, sa nu imi pese deloc de ce a fost, sa nu-mi mai amintesc nici macar numele tau...
Hm... Si ce bine imi e!
Acum... revin la forma initiala, care ma prinde cel mai bine, care imi place si place cel mai mult... aceea de femeie. Ceva ce tu nu ai sa mai ai niciodata! Si stiu...nici nu ti-ai mai dori...
Sunt o femeie mai puternica acum, am o experienta in plus, niste lectii invatate in plus..., niste puncte de referinta in plus, niste recomandari in plus, niste plusuri in plus...
Am evoluat!
N-as fi crezut ca ma voi ridica atat de usor... sau poate doar m-am rasfatat, poate doar ti-am testat si mi-am testat limitele... Dar m-am ridicat, mi-am revenit si-acum imi continui drumul prin viata fiind mult mai frumoasa, mai minunata, mai incantatoare, mai desteapta, mai iubita, mai dorita, mai ravnita decat pana acum..., decat m-ai cunoscut tu...
Ramas bun si tot ce-ti doresc este sa nu regreti niciodata alegerea facuta, sa nu-ti doresti nicicand sa dai timpul inapoi...
Am invatat sa privesc doar inainte.
Orice-ar fi!
Cum spuneam…
Am invatat o lectie dura despre barbati... Ei vin si pleaca..., pleaca si vin... Zabovesc langa tine un timp, te adora, te protejeaza, te au...sau nu... si-apoi dispar... Cu toate astea fiecare dintre noi poate sa aleaga sa fie cand femeie cand barbat... E atat de fun sa schimbi rolurile... Sa te pui in pielea celuilalt, sa simti totul din mai multe directii... Sa te joci!
Ai ales sa fii barbat! Felicitari!
Ai ales sa pleci! Felicitari din nou!
Ai facut cea mai buna alegere! Felicitari din nou, din nou!
Am fost femeie... Am fost trista, am plans, am disperat si-apoi...te-am uitat! Am ales sa fiu si eu barbat! Sa mi se rupa de tot si de toate, sa uit usor, sa trec firesc mai departe, sa nu imi pese deloc de ce a fost, sa nu-mi mai amintesc nici macar numele tau...
Hm... Si ce bine imi e!
Acum... revin la forma initiala, care ma prinde cel mai bine, care imi place si place cel mai mult... aceea de femeie. Ceva ce tu nu ai sa mai ai niciodata! Si stiu...nici nu ti-ai mai dori...
Sunt o femeie mai puternica acum, am o experienta in plus, niste lectii invatate in plus..., niste puncte de referinta in plus, niste recomandari in plus, niste plusuri in plus...
Am evoluat!
N-as fi crezut ca ma voi ridica atat de usor... sau poate doar m-am rasfatat, poate doar ti-am testat si mi-am testat limitele... Dar m-am ridicat, mi-am revenit si-acum imi continui drumul prin viata fiind mult mai frumoasa, mai minunata, mai incantatoare, mai desteapta, mai iubita, mai dorita, mai ravnita decat pana acum..., decat m-ai cunoscut tu...
Ramas bun si tot ce-ti doresc este sa nu regreti niciodata alegerea facuta, sa nu-ti doresti nicicand sa dai timpul inapoi...
Am invatat sa privesc doar inainte.
Orice-ar fi!
luni, august 17, 2009
Surround me with your love...
Hello...
Can you hear me?
Please don't go...
Where are you going?!
Conversations go over my head
Isolation has an ugly face.
Surround me with your love...
Understand me
I need you now.
Surround me with your words....
Understand me
I need your love,
I need your love,
I need your love.
Hello...
I'm so lonely...
And it feels like disease.
Come and stay, stay beside me,
Stay always forever don't go
Surround me with your love...
Understand me
I need you now.
Surround me with your words,
Understand me I need your love...
http://www.youtube.com/watch?v=xz88YoWUdeU
Can you hear me?
Please don't go...
Where are you going?!
Conversations go over my head
Isolation has an ugly face.
Surround me with your love...
Understand me
I need you now.
Surround me with your words....
Understand me
I need your love,
I need your love,
I need your love.
Hello...
I'm so lonely...
And it feels like disease.
Come and stay, stay beside me,
Stay always forever don't go
Surround me with your love...
Understand me
I need you now.
Surround me with your words,
Understand me I need your love...
http://www.youtube.com/watch?v=xz88YoWUdeU
Un om poate avea totul – neavând nimic şi nimic având totul.
"Viata mea nu are nici un înţeles fără tine … tu eşti partea întregitoare a tuturor gândurilor mele … între viaţa mea şi a ta este o legătură neexplicabilă. Nu voi să-ţi spun, dar tu nu ştii, nici poţi şti cât te-am iubit, cât te iubesc. Atât de mult încât mai lesne aş înţelege o lume fără soare, decât pe mine fără ca să te iubesc … ceea ce era mai adânc ascuns în sufletul meu, privirea ta le-au scos la lumina zilei. Văzându-te, am ştiut că tu eşti singura fiinţă în lume, care, în mod fatal, fără să vrea ea, fără ca eu să voiesc, are să determineze întreaga mea viaţa… doresc toate nefericirile cu putinţă, dacă acesta ar putea fi preţul fericirii tale… prin care tu mă îndumnezeeşti … Dumnezeu nu e în cer, nu-i pe pământ: Dumnezeu e în inima noastră. Am înţeles că un om poate avea totul – neavând nimic şi nimic având totul."
...dar ele nu ştiu a iubi...
...Dacă eu aş şti că o altă femeie te-ar iubi ca mine, cu toată durerea pe care mi-ar da-o rivalitatea, te-ncredinţez c-aş binecuvânta-o. Dar ele nu iubesc, ele nu ştiu a iubi, adevărata dragoste este atât de rară, atât de dureroasă, atât de suavă, atât de crudă, încât este preferabil să n-o cunoşti; şi cu toate acestea, mă socotesc atât de fericită că te iubesc cu această dragoste care ucide şi care mântuie, care pedepseşte şi care iartă, c-aş dori să nu se mai sfârşească niciodată...
miercuri, august 12, 2009
Franturi de vise...
Intr-un singur lucru am crezut cu adevarat in toata viata mea: Iubirea!
Iubirea in toate formele ei... Iubirea de aproape, iubirea de parinti, iubirea de copii, iubirea de animale, iubirea de plante, iubirea de viata, iubirea pentru o femeie, iubirea pentru un barbat, iubirea pentru adevar, iubirea pentru Dumnezeu, iubirea pentru tot ce ne inconjoara...
Iubirea in toate formele ei... Iubirea de aproape, iubirea de parinti, iubirea de copii, iubirea de animale, iubirea de plante, iubirea de viata, iubirea pentru o femeie, iubirea pentru un barbat, iubirea pentru adevar, iubirea pentru Dumnezeu, iubirea pentru tot ce ne inconjoara...
Iubirea ne poate face mai buni. E singura care poate uni oameni indiferent de religie, sex, nationalitate, distante, stil de viata, varsta, principii...
Insa exprimarea cea mai profunda a Iubirii am vazut-o intotdeauna in doua directii: nasterea unui copil si casatoria. In aceasta ordine. Nu invers. Pentru ca nimic nu este mai important pe lumea aceasta decat un copil. Copilul tau! Barbatii vin si pleaca. Zabovesc langa tine un timp, te adora, te protejeaza, te au ... si-apoi dispar. Din diferite motive. Prea putin importante pe langa durerea pe care o lasa in urma lor.
Copilul iti ramane alaturi si te iubeste neconditionat. Te iubeste chiar daca il certi, chiar daca il ignori, chiar daca nu ai grija de el... Te iubeste la fel! Enorm! Mai ales cand e mic! Esti singura lui legatura cu lumea exterioara, singura fiinta de care se simte atasat intr-un mod pe care nu si-l poate explica. Iti iubeste mirosul, iti iubeste vocea, iti iubeste bataile inimii, iti iubeste laptele, iti iubeste zambetul, iti iubeste mainile tandre care-l leagana, iti iubeste fiecare particica din care esti formata. Te iubeste inca dinainte sa il nasti. Si il iubesti la randul tau inca dinainte sa il tii prima oara in brate, inainte de a-i vedea prima oara ochisorii mici... E o legatura ce nu poate fi descrisa in cuvinte. Ceva ce numai o mama poate sa inteleaga. Din acest punct de vedere consider ca barbatii sunt nedreptatiti de Dumnezeu. Ei nu au acces la atat de multe legat de copilul lor. Poate nu au nevoie, poate nu le pasa, poate nu le-a fost scris… Sau poate e o forma de a-i pedepsi pentru pacatele lor…
Mereu mi-am dorit (macar) un copil si o familie. O familie in care sa traim fericiti. O familie in care sa ne respectam, sa ne ajutam, sa ne intelegem, sa evoluam impreuna, sa fim uniti, sa ne simtim...familisti! O familie perfecta!
N-am avut. Probabil nici n-am sa am vreodata. Doar Dumnezeu stie ce imi mai este pregatit in viitor...
Am visat mereu la Printul meu... care sa ma iubeasca pana la curcubeu si inapoi, care sa traiasca prin mine si eu sa traiesc prin el... Cu care sa am copii frumosi de care sa ne bucuram impreuna... Am visat sa ne petrecem timpul impreuna facand lucruri firesti, transformand o situatie obisnuita intr-un eveniment. Sa cante casa de glasuri vesele de copii.
Viata, insa, mi-a oferit mereu doar franturi de vise. Nu stiu de ce. Poate ca nu am meritat. Sau nu stiu. Asa a fost sa fie.
La inceput m-am revoltat. Am refuzat sa accept realitatea. M-am luptat. Am urlat de durere. Am disperat! Fara folos insa…
Cu timpul, am gasit intelepciunea de a intelege si de a accepta tot ce mi-a fost dat sa traiesc. Mi-a fost greu, dar am reusit de fiecare data sa ma ridic si sa-mi continui viata, spunandu-mi singura ca maine este o noua zi in care sigur va fi mai bine...
Hm.... Imi doresc atat, atat de mult sa mai am un copil... Sa simt iar miscarile lui blande in burtica asemeni unor fluturasi care zboara..., sa simt cum creste o noua viata in mine..., sa-mi fac vise, sa sper, sa imi fac planuri...
Imi doresc atat de mult un copil incat a avea un barbat langa mine devine din ce in ce mai putin important... Si nu pentru ca nu as mai crede in iubire, dar am invatat o lectie dura... Ei pleaca si vin... Zabovesc langa tine un timp, te adora, te protejeaza, te au ... si-apoi dispar...
http://www.trilulilu.ro/DMG60/e9ab422aaa9a4e
Insa exprimarea cea mai profunda a Iubirii am vazut-o intotdeauna in doua directii: nasterea unui copil si casatoria. In aceasta ordine. Nu invers. Pentru ca nimic nu este mai important pe lumea aceasta decat un copil. Copilul tau! Barbatii vin si pleaca. Zabovesc langa tine un timp, te adora, te protejeaza, te au ... si-apoi dispar. Din diferite motive. Prea putin importante pe langa durerea pe care o lasa in urma lor.
Copilul iti ramane alaturi si te iubeste neconditionat. Te iubeste chiar daca il certi, chiar daca il ignori, chiar daca nu ai grija de el... Te iubeste la fel! Enorm! Mai ales cand e mic! Esti singura lui legatura cu lumea exterioara, singura fiinta de care se simte atasat intr-un mod pe care nu si-l poate explica. Iti iubeste mirosul, iti iubeste vocea, iti iubeste bataile inimii, iti iubeste laptele, iti iubeste zambetul, iti iubeste mainile tandre care-l leagana, iti iubeste fiecare particica din care esti formata. Te iubeste inca dinainte sa il nasti. Si il iubesti la randul tau inca dinainte sa il tii prima oara in brate, inainte de a-i vedea prima oara ochisorii mici... E o legatura ce nu poate fi descrisa in cuvinte. Ceva ce numai o mama poate sa inteleaga. Din acest punct de vedere consider ca barbatii sunt nedreptatiti de Dumnezeu. Ei nu au acces la atat de multe legat de copilul lor. Poate nu au nevoie, poate nu le pasa, poate nu le-a fost scris… Sau poate e o forma de a-i pedepsi pentru pacatele lor…
Mereu mi-am dorit (macar) un copil si o familie. O familie in care sa traim fericiti. O familie in care sa ne respectam, sa ne ajutam, sa ne intelegem, sa evoluam impreuna, sa fim uniti, sa ne simtim...familisti! O familie perfecta!
N-am avut. Probabil nici n-am sa am vreodata. Doar Dumnezeu stie ce imi mai este pregatit in viitor...
Am visat mereu la Printul meu... care sa ma iubeasca pana la curcubeu si inapoi, care sa traiasca prin mine si eu sa traiesc prin el... Cu care sa am copii frumosi de care sa ne bucuram impreuna... Am visat sa ne petrecem timpul impreuna facand lucruri firesti, transformand o situatie obisnuita intr-un eveniment. Sa cante casa de glasuri vesele de copii.
Viata, insa, mi-a oferit mereu doar franturi de vise. Nu stiu de ce. Poate ca nu am meritat. Sau nu stiu. Asa a fost sa fie.
La inceput m-am revoltat. Am refuzat sa accept realitatea. M-am luptat. Am urlat de durere. Am disperat! Fara folos insa…
Cu timpul, am gasit intelepciunea de a intelege si de a accepta tot ce mi-a fost dat sa traiesc. Mi-a fost greu, dar am reusit de fiecare data sa ma ridic si sa-mi continui viata, spunandu-mi singura ca maine este o noua zi in care sigur va fi mai bine...
Hm.... Imi doresc atat, atat de mult sa mai am un copil... Sa simt iar miscarile lui blande in burtica asemeni unor fluturasi care zboara..., sa simt cum creste o noua viata in mine..., sa-mi fac vise, sa sper, sa imi fac planuri...
Imi doresc atat de mult un copil incat a avea un barbat langa mine devine din ce in ce mai putin important... Si nu pentru ca nu as mai crede in iubire, dar am invatat o lectie dura... Ei pleaca si vin... Zabovesc langa tine un timp, te adora, te protejeaza, te au ... si-apoi dispar...
http://www.trilulilu.ro/DMG60/e9ab422aaa9a4e
Mirese cu burtica
Ma impresioneaza femeile gravide!
Imi plac mult.
Mi se par sexy, suave, senzuale... deosebite!
Iar miresele cu burtica imi par perfecte!
Iar miresele cu burtica imi par perfecte!
A fi o femeie fatala
Femeia fatala este tipul de femeie care intriga cel mai mult si care are cel mai mare numar de admiratori. Este o atitudine destul de greu de adoptat si mult mai greu de mentinut. In fond, este un rol pe care femeia alege sa il joace pentru o anumita perioada de timp sau pentru tot restul vietii. La un moment dat acest rol tinde sa devina un mod de viata, un fel de a fi, o a doua personalitate.
Ce trebuie sa faca o femeie pentru a deveni un magnet pentru barbatii de toate varstele?
Atitudinea este cea mai importanta!
Apoi zambetul. Femeia fatala este o femeie care zambeste prin toti porii, rade cu pofta, zgomotos uneori. Este femeia care isi lasa capul pe spate intr-un mod atat de senzual atunci cand rade. Emana feminitate, optimism, senzualitate... Este o femeie care se cunoaste foarte bine, este foarte sigura pe ea, cunoaste foarte bine barbatii nevoile, placerile si obiceiurile lor. Este singurul mod de a face barbatii sa se simta nesiguri si inhibati si de a-i atrage precum lumina atrage fluturii de noapte.
Femeia fatala nu se plange, nu vorbeste de dragul conversatiei, nu coboara privirea sub nivelul interlocutorului, nu face gesturi inutile, nu este afectata de nici un subiect de discutie, indiferent cat de ingrozitor si nu incearca sa impresioneze pe nimeni prin ceea ce zice sau face.
Apoi, ar trebui sa arate bine. A arata bine inseamna a nu avea complexe, a-ti accepta si iubi trupul asa cum este si a incerca periodic sa il mentii in niste cote acceptabile. Nu trebuie neaparat sa fi un top model. Paradoxal, barbatii prefera femeile cu forme.O femeie care stie sa atraga privirile barbatilor se poate imbraca si in zdrente ca tot se face remarcata. Femeia fatala se imbraca dand impresia ca nu s-a chinuit prea mult in alegerea hainelor.
Femeia fatala se joaca continuu... Se joaca cu ea, cu trupul ei, cu parul ei, cu mainile, cu diferite obiecte, cu mimica fetei, cu vorbele, cu intelesurile, cu persoanele din jurul ei... Si o face intr-un mod atat, atat de sexy!
Barbatilor le place la nebunie atitudinea de femeie fatala si nu suporta atunci cand vreo "ageamie" le strica perspectiva.
Asa ca, Doamnelor, daca tot o facem, macar sa o facem bine!
http://www.youtube.com/watch?v=q_PbEx-n0fE&feature=PlayList&p=39C51C7EDC8BC945&playnext=1&playnext_from=PL&index=44
Ce trebuie sa faca o femeie pentru a deveni un magnet pentru barbatii de toate varstele?
Atitudinea este cea mai importanta!
Apoi zambetul. Femeia fatala este o femeie care zambeste prin toti porii, rade cu pofta, zgomotos uneori. Este femeia care isi lasa capul pe spate intr-un mod atat de senzual atunci cand rade. Emana feminitate, optimism, senzualitate... Este o femeie care se cunoaste foarte bine, este foarte sigura pe ea, cunoaste foarte bine barbatii nevoile, placerile si obiceiurile lor. Este singurul mod de a face barbatii sa se simta nesiguri si inhibati si de a-i atrage precum lumina atrage fluturii de noapte.
Femeia fatala nu se plange, nu vorbeste de dragul conversatiei, nu coboara privirea sub nivelul interlocutorului, nu face gesturi inutile, nu este afectata de nici un subiect de discutie, indiferent cat de ingrozitor si nu incearca sa impresioneze pe nimeni prin ceea ce zice sau face.
Apoi, ar trebui sa arate bine. A arata bine inseamna a nu avea complexe, a-ti accepta si iubi trupul asa cum este si a incerca periodic sa il mentii in niste cote acceptabile. Nu trebuie neaparat sa fi un top model. Paradoxal, barbatii prefera femeile cu forme.O femeie care stie sa atraga privirile barbatilor se poate imbraca si in zdrente ca tot se face remarcata. Femeia fatala se imbraca dand impresia ca nu s-a chinuit prea mult in alegerea hainelor.
Femeia fatala se joaca continuu... Se joaca cu ea, cu trupul ei, cu parul ei, cu mainile, cu diferite obiecte, cu mimica fetei, cu vorbele, cu intelesurile, cu persoanele din jurul ei... Si o face intr-un mod atat, atat de sexy!
Barbatilor le place la nebunie atitudinea de femeie fatala si nu suporta atunci cand vreo "ageamie" le strica perspectiva.
Asa ca, Doamnelor, daca tot o facem, macar sa o facem bine!
http://www.youtube.com/watch?v=q_PbEx-n0fE&feature=PlayList&p=39C51C7EDC8BC945&playnext=1&playnext_from=PL&index=44
marți, august 11, 2009
To love you more...
Take me back in the arms I love
Need me like you did before
Touch me once again
And remember when
There was no one that you wanted more
Don't go you know you will break my heart
She won't love you like I will
I'm the one who'll stay
When she walks away
And you know I'll be standing here still
I'll be waiting for you
Here inside my heart
I'm the one who wants to love you more
You will see I can give you
Everything you need
Let me be the one to love you more
See me as if you never knew
Hold me so you can't let go
Just believe in me
I will make you see
All the things that your heart needs to know
I'll be waiting for youHere inside my heart
I'm the one who wants to love you more
You will see I can give you
Everything you need
Let me be the one to love you more
And some way all the love that we had can be saved
Whatever it takes we'll find a way
I'll be waiting for you
Here inside my heart
I'm the one who wants to love you more
You will see I can give you
Everythïng you need
Let me be the one to love you more...
http://www.youtube.com/watch?v=4yDUQjgt3wo&feature=related
Need me like you did before
Touch me once again
And remember when
There was no one that you wanted more
Don't go you know you will break my heart
She won't love you like I will
I'm the one who'll stay
When she walks away
And you know I'll be standing here still
I'll be waiting for you
Here inside my heart
I'm the one who wants to love you more
You will see I can give you
Everything you need
Let me be the one to love you more
See me as if you never knew
Hold me so you can't let go
Just believe in me
I will make you see
All the things that your heart needs to know
I'll be waiting for youHere inside my heart
I'm the one who wants to love you more
You will see I can give you
Everything you need
Let me be the one to love you more
And some way all the love that we had can be saved
Whatever it takes we'll find a way
I'll be waiting for you
Here inside my heart
I'm the one who wants to love you more
You will see I can give you
Everythïng you need
Let me be the one to love you more...
http://www.youtube.com/watch?v=4yDUQjgt3wo&feature=related
luni, august 10, 2009
Admir barbatii! Recunosc.
Am suferit mult din cauza barbatilor. Ma rog… A unora dintre ei. In cea mai mare parte din vina mea. Recunosc.
Am descoperit de curand ca suntem raspunzatori pentru majoritatea lucrurilor bune sau rele care ni se intampla. Si femeile si barbatii, deopotriva. Noi permitem sau nu sa ni se intample anumite lucruri. Nimeni nu iti poate face rau daca nu il lasi. Nimeni nu iti poate oferi sau lua ceva daca nu vrei. E simplu. Faptul ca ne dam victime sau spunem ca n-am avut nici o vina sunt frectii, abureli, vrajeli... telenovele!
Am suferit mult din cauza acestor fiinte formidabile numite simplu: barbati. Cu toate acestea i-am admirat intotdeauna. Paradoxal, dar mi se par mai buni, mai corecti, mai realisti, mai practici si mai sinceri decat femeile. Poate ca la suprafata se dau macho, duri, dependenti de net, intangibili, perversi, curvari, betivi, indiferenti, delasatori, neimplicati, microbisti si nenorociti... Insa au sufletul mult mai curat decat al unei femei.
Am inceput sa cred tot mai mult ca barbatii se poarta urat cu femeile pentru ca acestea o cer, pentru ca ii provoaca, pentru ca ele nu stiu cum sa se comporte cu ei, nu stiu cum sa obtina ce vor de la ei.
Ei sunt atat de simpli, atat de comozi, atat de copii... Au nevoie de atat de putin ca sa fie fericiti ! Pretentiile lor nu sunt atat de mari ca ale noastre, asteptarile lor nu sunt atat de mari ca ale noastre, fitele lor nu sunt asa de mari ca ale noastre… Au o candoare si-o simplitate pe care nu am gasit-o niciodata la o femeie.
Ei nu barfesc, nu dusmanesc pe nedrept, nu critica aiurea, nu fac rau cuiva degeaba… De multe ori aleg sa nu faca rau, desi ar trebui. Ei nu insala daca li se ofera ce au nevoie. Uneori nu insala nici macar daca au doar o parte din ce isi doresc. Nu jignesc pe nedrept. Ne iubesc la fel de mult si-atunci cand ne ingrasam, cand ne imbracam prost, cand ne-o tragem fara chef, cand ne vad cu bigudiurile in cap sau cand imbatranim. Nu urla, nu sunt isterici, pisalogi si insistenti. Ei nu parasesc pe nedrept. Din contra, incearca din rasputeri sa salveze o relatie.Nu au aventuri cu inima, ci cu sexul. Nu-si fac complexe daca se ingrasa sau slabesc prea mult. Nu pot iubi mai multe femei in acelasi timp...
Barbatii sunt asemeni unor copii. Lor le trebuiesc chestii practice si interactive cu care sa isi umple ziua, cate-o bere, doua, noua cu baietii, un meci de fotbal, un pachet de tigari, eventual o masina, un joc pe pc, o femeie buna, intelegatoare si sexy, ceva bun de mancare, doua tricouri si o pereche de pantaloni.
Ii admir...
-pentru ca ne suporta in tacere toate toanele,
-pentru ca isi impart banii cu noi ca sa ne putem lua rujuri si haine pe care uneori le purtam o singura data,
-pentru ca ne urmaresc cu atata atentie cand le povestim cu lux de amanunte un episod dintr-o telenovela,
-pentru ca ne sunt fideli,
-pentru ca uneori isi ascund propriile probleme ca sa nu se ingrijoreze,
-pentru ca spun intotdeauna ce gandesc,
-pentru ca ne iubesc cu adevarat,
-pentru ca ne accepta toate mofturile,
-pentru ca sunt politicosi, timizi si generosi,
-pentru ca stiu sa ne faca un ceai si sa ne dea o pastila cand suntem bolnave,
-pentru ca au invatat sa dea cu aspiratorul, sa spele vase si rufe, sa calce doar ca sa ne fie de ajutor,
-pentru ca nu folosesc cuvinte mari,
-pentru ca au simtul umorului,
-pentru ca miros bine,
-pentru ca ne mint uneori doar pentru a ne proteja,
Am descoperit de curand ca suntem raspunzatori pentru majoritatea lucrurilor bune sau rele care ni se intampla. Si femeile si barbatii, deopotriva. Noi permitem sau nu sa ni se intample anumite lucruri. Nimeni nu iti poate face rau daca nu il lasi. Nimeni nu iti poate oferi sau lua ceva daca nu vrei. E simplu. Faptul ca ne dam victime sau spunem ca n-am avut nici o vina sunt frectii, abureli, vrajeli... telenovele!
Am suferit mult din cauza acestor fiinte formidabile numite simplu: barbati. Cu toate acestea i-am admirat intotdeauna. Paradoxal, dar mi se par mai buni, mai corecti, mai realisti, mai practici si mai sinceri decat femeile. Poate ca la suprafata se dau macho, duri, dependenti de net, intangibili, perversi, curvari, betivi, indiferenti, delasatori, neimplicati, microbisti si nenorociti... Insa au sufletul mult mai curat decat al unei femei.
Am inceput sa cred tot mai mult ca barbatii se poarta urat cu femeile pentru ca acestea o cer, pentru ca ii provoaca, pentru ca ele nu stiu cum sa se comporte cu ei, nu stiu cum sa obtina ce vor de la ei.
Ei sunt atat de simpli, atat de comozi, atat de copii... Au nevoie de atat de putin ca sa fie fericiti ! Pretentiile lor nu sunt atat de mari ca ale noastre, asteptarile lor nu sunt atat de mari ca ale noastre, fitele lor nu sunt asa de mari ca ale noastre… Au o candoare si-o simplitate pe care nu am gasit-o niciodata la o femeie.
Ei nu barfesc, nu dusmanesc pe nedrept, nu critica aiurea, nu fac rau cuiva degeaba… De multe ori aleg sa nu faca rau, desi ar trebui. Ei nu insala daca li se ofera ce au nevoie. Uneori nu insala nici macar daca au doar o parte din ce isi doresc. Nu jignesc pe nedrept. Ne iubesc la fel de mult si-atunci cand ne ingrasam, cand ne imbracam prost, cand ne-o tragem fara chef, cand ne vad cu bigudiurile in cap sau cand imbatranim. Nu urla, nu sunt isterici, pisalogi si insistenti. Ei nu parasesc pe nedrept. Din contra, incearca din rasputeri sa salveze o relatie.Nu au aventuri cu inima, ci cu sexul. Nu-si fac complexe daca se ingrasa sau slabesc prea mult. Nu pot iubi mai multe femei in acelasi timp...
Barbatii sunt asemeni unor copii. Lor le trebuiesc chestii practice si interactive cu care sa isi umple ziua, cate-o bere, doua, noua cu baietii, un meci de fotbal, un pachet de tigari, eventual o masina, un joc pe pc, o femeie buna, intelegatoare si sexy, ceva bun de mancare, doua tricouri si o pereche de pantaloni.
Ii admir...
-pentru ca ne suporta in tacere toate toanele,
-pentru ca isi impart banii cu noi ca sa ne putem lua rujuri si haine pe care uneori le purtam o singura data,
-pentru ca ne urmaresc cu atata atentie cand le povestim cu lux de amanunte un episod dintr-o telenovela,
-pentru ca ne sunt fideli,
-pentru ca uneori isi ascund propriile probleme ca sa nu se ingrijoreze,
-pentru ca spun intotdeauna ce gandesc,
-pentru ca ne iubesc cu adevarat,
-pentru ca ne accepta toate mofturile,
-pentru ca sunt politicosi, timizi si generosi,
-pentru ca stiu sa ne faca un ceai si sa ne dea o pastila cand suntem bolnave,
-pentru ca au invatat sa dea cu aspiratorul, sa spele vase si rufe, sa calce doar ca sa ne fie de ajutor,
-pentru ca nu folosesc cuvinte mari,
-pentru ca au simtul umorului,
-pentru ca miros bine,
-pentru ca ne mint uneori doar pentru a ne proteja,
-pentru ca stiu sa impuna respect,
-pentru ca nu spun "te iubesc" daca nu simt asta,
-pentru ca prefera sa faca decat sa vorbeasca,
-pentru ca sunt curajosi,
-pentru ca ne cauta si le pasa de noi chiar si dupa ce le dam papucii,
-pentru ca sunt sinceri,
-pentru ca ne iubesc chiar daca le facem rau,
-pentru ca ne considera bune,
-pentru ca ne ofera libertate,
-pentru ca ne inteleg si ne accepta pasiunile indiferent cat de ciudate ar parea,
-pentru ca nu sunt gelosi,
-pentru ca nu pun intrebari aiurea,
-pentru ca se emotioneaza mai mult decat noi cand isi vad pentru prima oara copilul,
-pentru ca isi indeplinesc sarcinile cu constiiciozitate,
-pentru ca aleg sa faca armata,
-pentru ca nu renunta la greu,
-pentru ca nu sunt perversi,
-pentru ca au onoare,
-pentru ca folosesc after-shave,
-pentru ca plang atat de rar, dar atat de sincer, si fara sa faca un eveniment din asta,
-pentru ca fara ei nu am putea deveni mame,
-pentru ca ne privesc cu atata dragoste,
-pentru ca se implica numai atunci cand e cazul,
-pentru ca stiu sa se joace,
-pentru ca nu se vaieta,
-pentru ca se simt impliniti numai prin noi,
-pentru ca nu se dau victime,
-pentru ca nu spun "te iubesc" daca nu simt asta,
-pentru ca prefera sa faca decat sa vorbeasca,
-pentru ca sunt curajosi,
-pentru ca ne cauta si le pasa de noi chiar si dupa ce le dam papucii,
-pentru ca sunt sinceri,
-pentru ca ne iubesc chiar daca le facem rau,
-pentru ca ne considera bune,
-pentru ca ne ofera libertate,
-pentru ca ne inteleg si ne accepta pasiunile indiferent cat de ciudate ar parea,
-pentru ca nu sunt gelosi,
-pentru ca nu pun intrebari aiurea,
-pentru ca se emotioneaza mai mult decat noi cand isi vad pentru prima oara copilul,
-pentru ca isi indeplinesc sarcinile cu constiiciozitate,
-pentru ca aleg sa faca armata,
-pentru ca nu renunta la greu,
-pentru ca nu sunt perversi,
-pentru ca au onoare,
-pentru ca folosesc after-shave,
-pentru ca plang atat de rar, dar atat de sincer, si fara sa faca un eveniment din asta,
-pentru ca fara ei nu am putea deveni mame,
-pentru ca ne privesc cu atata dragoste,
-pentru ca se implica numai atunci cand e cazul,
-pentru ca stiu sa se joace,
-pentru ca nu se vaieta,
-pentru ca se simt impliniti numai prin noi,
-pentru ca nu se dau victime,
-pentru ca impart femeile in doua: cea pe care o iubesc si restul,
-pentru ca stiu sa rupa o relatie fara sa te faca sa te simti prost,
-pentru ca ne protejeaza,
-pentru ca ne strang tare in brate seara inainte de culcare,
-pentru ca stiu sa ne mangaie visele,
pentru ca mananca cu placere mancarea, uneori arsa, gatita de noi si ne spun ca a fost excelenta,
-pentru ca sunt langa noi atunci cand avem nevoie de ei,
-pentru ca stiu sa ne sarute parul si sa ne spune "Va fi bine!"
-pentru ca renunta la dorintele lor ca sa fim noi fericite,
-pentru ca incearca sa ne faca pe plac,
-pentru ca stiu sa rupa o relatie fara sa te faca sa te simti prost,
-pentru ca ne protejeaza,
-pentru ca ne strang tare in brate seara inainte de culcare,
-pentru ca stiu sa ne mangaie visele,
pentru ca mananca cu placere mancarea, uneori arsa, gatita de noi si ne spun ca a fost excelenta,
-pentru ca sunt langa noi atunci cand avem nevoie de ei,
-pentru ca stiu sa ne sarute parul si sa ne spune "Va fi bine!"
-pentru ca renunta la dorintele lor ca sa fim noi fericite,
-pentru ca incearca sa ne faca pe plac,
-pentru ca stiu sa faca diferenta dintre dragoste si sex,
-pentru ca ne ofera neconditionat umarul lor sa putem plange,
-pentru ca ejaculeaza dupa noi,
-pentru ca nu ne poarta pica,
-pentru ca ne sterg lacrimile cu atat caldura,
-pentru ca ne ofera neconditionat umarul lor sa putem plange,
-pentru ca ejaculeaza dupa noi,
-pentru ca nu ne poarta pica,
-pentru ca ne sterg lacrimile cu atat caldura,
-pentru ca se implica atat de mult cand fac sex,
-pentru ca se barbieresc in fiecare dimineata desi sunt morti de somn,
-pentru ca ar putea sa ne dea un dos de palma uneori si nu o fac,
-pentru ca se chinuie sa nu faca pipi pe colacul de la toaleta,
-pentru ca ne respecta,
-pentru ca stiu sa se distreze,
-pentru ca nu renunta niciodata sa fie copii,
-pentru ca si dupa ce se termina o relatie isi doresc sa ramanem prieteni,
-pentru ca fara ei viata ar fi mai trista si mult mai grea...
Ii admir pentru ca sunt Barbati si pentru ca ne fac sa ne simtim Femei!
-pentru ca se barbieresc in fiecare dimineata desi sunt morti de somn,
-pentru ca ar putea sa ne dea un dos de palma uneori si nu o fac,
-pentru ca se chinuie sa nu faca pipi pe colacul de la toaleta,
-pentru ca ne respecta,
-pentru ca stiu sa se distreze,
-pentru ca nu renunta niciodata sa fie copii,
-pentru ca si dupa ce se termina o relatie isi doresc sa ramanem prieteni,
-pentru ca fara ei viata ar fi mai trista si mult mai grea...
Ii admir pentru ca sunt Barbati si pentru ca ne fac sa ne simtim Femei!
Iubim mai frumos cand ne simtim liberi.
Mi-am pierdut mult timp din viata fiind o femeie geloasa. In cele din urma am realizat ca risipeam prea mult timp, energie, nervi... Energie si timp ce puteau sa fie folosite in alt sens.
O femeie geloasa devine trista, isterica, uricioasa, agasanta, stresanta, enervanta... O gramada de “calitati” care indeparteaza orice barbat. De fapt, cine ar dori sa aiba in preajma o astfel de persoana?! Fie barbat, fie femeie?!
O femeie geloasa devine trista, isterica, uricioasa, agasanta, stresanta, enervanta... O gramada de “calitati” care indeparteaza orice barbat. De fapt, cine ar dori sa aiba in preajma o astfel de persoana?! Fie barbat, fie femeie?!
Raspunsul e simplu si previzibil: nimeni!
Cu totii ne dorim libertate (de gandire, de timp, de miscare, de opinie...), intimitate, timp pentru noi insine pe langa toate celelalte lucruri de care avem nevoie...
Libertatea cred ca e cea mai importanta dintre nevoile noastre ca oameni...
Ne-am nascut liberi... Ne simtim bine cand ne simtim liberi. Suntem mai responsabili si gandim mai corect cand ne simtim liberi. Facem totul cu si de placere cand nu suntem constransi de nimic si de nimeni...
Iubim mai frumos cand ne simtim liberi.
http://www.youtube.com/watch?v=zMvMjtOEFDY
Cu totii ne dorim libertate (de gandire, de timp, de miscare, de opinie...), intimitate, timp pentru noi insine pe langa toate celelalte lucruri de care avem nevoie...
Libertatea cred ca e cea mai importanta dintre nevoile noastre ca oameni...
Ne-am nascut liberi... Ne simtim bine cand ne simtim liberi. Suntem mai responsabili si gandim mai corect cand ne simtim liberi. Facem totul cu si de placere cand nu suntem constransi de nimic si de nimeni...
Iubim mai frumos cand ne simtim liberi.
http://www.youtube.com/watch?v=zMvMjtOEFDY
Ganduri intr-o dimineata linistita...
Azi sunt mai linistita, mai impacata cu mine, mai vesela, mai impacata cu situatia, mai sigura pe mine... insa mai sunt multe intrebari care imi ocupa neuronii...
Ma intreb: a avea o relatie cu un barbat insurat iti permite sa te mariti oricand cu alt barbat? Iti da dreptul sa ai paralel o alta relatie cu un alt barbat? Inseamna ca esti o femeie libera care poate face ce vrea? Cand vrea? Cu cine vrea? Iti da alte drepturi decat o relatie cu un barbat liber? E altfel?
El are o nevasta... O insala cu tine.... Pe tine te insala cu ea... De aici vine intrebarea... Tu nu ai avea dreptul sa faci la fel? Daca el ar afla ca il inseli s-ar supara? Ar avea acest drept?
Oare aceste lucruri depind de faptul ca el este insurat sau nu? Oare e obligatoriu daca o insala pe ea cu tine sa te insele si pe tine cu ea? Oare trebuie sa se plateasca cu aceeasi moneda?
Poate ca tine mai mult de sentimente, de educatie, de planurile pe care ti le-ai facut deja cu acea persoana... A fi insurat nu e o boala incurabila, nu e o vina... Uneori este doar o stare de fapt... Remediabila.
Barbatul insurat este si el un om ca toti oamenii, cu bune si rele, cu sentimente, cu pareri, cu dorinte, cu esecuri, cu vise, cu nevoi, cu frustrari, cu planuri, cu dezamagiri, cu bucurii, cu impliniri... Se poate sa fie un barbat care sa stie sa aprecieze mult mai bine o femeie, un sentiment, o situatie tocmai pentru ca este insurat, tocmai pentru ca ea nu a stiut sa ii ofere astea desi el si le-a dorit atat de mult..., tocmai pentru ca el stie cum ar fi fost sa le aiba si cum nu le-a avut... Depinde de cum a fost educat si de ce sentimente are pentru tine si pentru sotia lui... depinde de multe...
Poate sa te adore si sa devii centrul universului lui sau te poate folosi ca pe o simpla pereche de ciorapi...
Si totusi, cred ca mai depinde de ceva... Ceva ce tine de tine... Si de ea! Dar mult mai mult de tine! Tu esti cu un pas in fata ei! Esti noua pentru el, te vrea, te viseaza (ueori chiar si cu oschii deschisi), te cere, te admira, te place, te adora! El te-a ales pe tine! Si a avut motive sa o faca! Asa ca o mare parte din viitor depinde de felul cum raspunzi la dragostea si cerintele lui : ce ii oferi, cum il faci sa se simta, ce atitudine ai... Cred ca depinde foarte mult de asta.
Un barbat insurat isi insala sotia pentru ca ii lipseste ceva. Prea putini insala de dragul de a insela sau din plictiseala... Barbatii sunt fiinte simple si comode, carora daca le oferi acele putine si simple lucruri de care au nevoie sunt in stare sa te adore pana la sfarsitul vietii si dincolo de ea!
O insala cu tine pentru ca tu ai acel ceva! Paradoxal, ai un avantaj! Insa trebuie sa stii ca nu e pentru totdeauna. E un avantaj de care ar trebui sa fii constienta, pe care ar trebui sa il reinventezi de fiecare. E unul din multele avantaje (poate cel mai important!) pe care il ai in fata barbatului pe care il iubesti. (Si care, poate, te iubeste si el..., desi nu iti arata, desi uneori nu esti prea sigura ca e asa...) Indiferent daca e insurat sau nu... Indiferent daca isi insala sau nu sotia cu tine! E poate acelasi avantaj pe care l-a avut ea atunci cand i-a raspuns: “Da!” .... Un avantaj pe care ea nu a stiut sa il pastreze, sa il foloseasca spre binele ei si-al lui..., un avantaj de care ea poate nici nu a fost constienta, de care poate nici nu i-a pasat...
Un barbat care te iubeste azi nu este obligat sa te iubeasca mereu... O relatie pe care o ai azi nu e obligatoriu sa fie pentru totdeauna… Indiferent daca e insurat sau nu... Insa poti avea intotdeauna un barbat langa tine daca stii sa te reinventezi periodic, daca stii sa il asculti, sa il intelegi, sa ii fi aproape, sa ii oferi ce are nevoie, sa fi tandra, feminina si sexy, sa ii intuiesti dorintele, sa il validezi ca barbat, sa il faci sa se simta important, sa se simta liber chiar daca este atat, atat de Al Tau!!!
A avea o relatie nu e simplu... e o arta, arta de a fi impreuna, de a imparti, de respecta, de a nu te impune brutal, de a convietui, de a oferi si a stii cum sa primesti... Nu poti sa fi pur si simplu tu insuti. Trebuie sa stii sa te joci...
In timp, trebuie sa stabiliti impreuna regulile jocului... Si sa le schimbati din cand in cand....
E foarte, foarte, foarte important sa nu devina o rutina, sa nu se plictiseasca nimeni, sa nu aiba nimeni senzatia ca trebuie sa renunte la ceva, sa nu se simta nimeni in plus, sa nu existe frustrari, sa aveti intotdeauna ceva sa va spuneti, sa aveti motive sa radeti cu pofta, sa aveti momente de liniste, de intimitate individuala, sa va daruiti cu pasiune la fel ca in prima zi.... Toate astea se construiesc. Impreuna! Nu ti le garanteaza si nu ti le ofera nimeni. Nu poti sa ai pretentia ca un lucru sa fie bun, frumos, extraordinar, fara sa faci nimic in sensul asta...
Iubeste ca si cum nu ai mai iubit pana atunci... Fii tandra ca si cum nu ai mai fi fost atat de tandra pana atunci... Joaca-te ca si cum nu te-ai mai jucat niciodata la fel... Ofera-i iubire, caldura, intelegere, libertate... Ofera-i tot! Dar fa-o asa cum nu o face nimeni... Fa-o mereu altfel decat o faci chiar si tu de obicei!
Cred cu tarie ca o relatie depinde foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte mult de femeie!
Ma intreb: a avea o relatie cu un barbat insurat iti permite sa te mariti oricand cu alt barbat? Iti da dreptul sa ai paralel o alta relatie cu un alt barbat? Inseamna ca esti o femeie libera care poate face ce vrea? Cand vrea? Cu cine vrea? Iti da alte drepturi decat o relatie cu un barbat liber? E altfel?
El are o nevasta... O insala cu tine.... Pe tine te insala cu ea... De aici vine intrebarea... Tu nu ai avea dreptul sa faci la fel? Daca el ar afla ca il inseli s-ar supara? Ar avea acest drept?
Oare aceste lucruri depind de faptul ca el este insurat sau nu? Oare e obligatoriu daca o insala pe ea cu tine sa te insele si pe tine cu ea? Oare trebuie sa se plateasca cu aceeasi moneda?
Poate ca tine mai mult de sentimente, de educatie, de planurile pe care ti le-ai facut deja cu acea persoana... A fi insurat nu e o boala incurabila, nu e o vina... Uneori este doar o stare de fapt... Remediabila.
Barbatul insurat este si el un om ca toti oamenii, cu bune si rele, cu sentimente, cu pareri, cu dorinte, cu esecuri, cu vise, cu nevoi, cu frustrari, cu planuri, cu dezamagiri, cu bucurii, cu impliniri... Se poate sa fie un barbat care sa stie sa aprecieze mult mai bine o femeie, un sentiment, o situatie tocmai pentru ca este insurat, tocmai pentru ca ea nu a stiut sa ii ofere astea desi el si le-a dorit atat de mult..., tocmai pentru ca el stie cum ar fi fost sa le aiba si cum nu le-a avut... Depinde de cum a fost educat si de ce sentimente are pentru tine si pentru sotia lui... depinde de multe...
Poate sa te adore si sa devii centrul universului lui sau te poate folosi ca pe o simpla pereche de ciorapi...
Si totusi, cred ca mai depinde de ceva... Ceva ce tine de tine... Si de ea! Dar mult mai mult de tine! Tu esti cu un pas in fata ei! Esti noua pentru el, te vrea, te viseaza (ueori chiar si cu oschii deschisi), te cere, te admira, te place, te adora! El te-a ales pe tine! Si a avut motive sa o faca! Asa ca o mare parte din viitor depinde de felul cum raspunzi la dragostea si cerintele lui : ce ii oferi, cum il faci sa se simta, ce atitudine ai... Cred ca depinde foarte mult de asta.
Un barbat insurat isi insala sotia pentru ca ii lipseste ceva. Prea putini insala de dragul de a insela sau din plictiseala... Barbatii sunt fiinte simple si comode, carora daca le oferi acele putine si simple lucruri de care au nevoie sunt in stare sa te adore pana la sfarsitul vietii si dincolo de ea!
O insala cu tine pentru ca tu ai acel ceva! Paradoxal, ai un avantaj! Insa trebuie sa stii ca nu e pentru totdeauna. E un avantaj de care ar trebui sa fii constienta, pe care ar trebui sa il reinventezi de fiecare. E unul din multele avantaje (poate cel mai important!) pe care il ai in fata barbatului pe care il iubesti. (Si care, poate, te iubeste si el..., desi nu iti arata, desi uneori nu esti prea sigura ca e asa...) Indiferent daca e insurat sau nu... Indiferent daca isi insala sau nu sotia cu tine! E poate acelasi avantaj pe care l-a avut ea atunci cand i-a raspuns: “Da!” .... Un avantaj pe care ea nu a stiut sa il pastreze, sa il foloseasca spre binele ei si-al lui..., un avantaj de care ea poate nici nu a fost constienta, de care poate nici nu i-a pasat...
Un barbat care te iubeste azi nu este obligat sa te iubeasca mereu... O relatie pe care o ai azi nu e obligatoriu sa fie pentru totdeauna… Indiferent daca e insurat sau nu... Insa poti avea intotdeauna un barbat langa tine daca stii sa te reinventezi periodic, daca stii sa il asculti, sa il intelegi, sa ii fi aproape, sa ii oferi ce are nevoie, sa fi tandra, feminina si sexy, sa ii intuiesti dorintele, sa il validezi ca barbat, sa il faci sa se simta important, sa se simta liber chiar daca este atat, atat de Al Tau!!!
A avea o relatie nu e simplu... e o arta, arta de a fi impreuna, de a imparti, de respecta, de a nu te impune brutal, de a convietui, de a oferi si a stii cum sa primesti... Nu poti sa fi pur si simplu tu insuti. Trebuie sa stii sa te joci...
In timp, trebuie sa stabiliti impreuna regulile jocului... Si sa le schimbati din cand in cand....
E foarte, foarte, foarte important sa nu devina o rutina, sa nu se plictiseasca nimeni, sa nu aiba nimeni senzatia ca trebuie sa renunte la ceva, sa nu se simta nimeni in plus, sa nu existe frustrari, sa aveti intotdeauna ceva sa va spuneti, sa aveti motive sa radeti cu pofta, sa aveti momente de liniste, de intimitate individuala, sa va daruiti cu pasiune la fel ca in prima zi.... Toate astea se construiesc. Impreuna! Nu ti le garanteaza si nu ti le ofera nimeni. Nu poti sa ai pretentia ca un lucru sa fie bun, frumos, extraordinar, fara sa faci nimic in sensul asta...
Iubeste ca si cum nu ai mai iubit pana atunci... Fii tandra ca si cum nu ai mai fi fost atat de tandra pana atunci... Joaca-te ca si cum nu te-ai mai jucat niciodata la fel... Ofera-i iubire, caldura, intelegere, libertate... Ofera-i tot! Dar fa-o asa cum nu o face nimeni... Fa-o mereu altfel decat o faci chiar si tu de obicei!
Cred cu tarie ca o relatie depinde foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte, foarte mult de femeie!
duminică, august 09, 2009
De ce iubim barbatii
Pentru ca scriu poezii, cantece si carti dedicate noua.
Pentru ca niciodata nu ne inteleg, dar nu renunta la asta niciodata.
Pentru ca vad frumusetea in femei, cand femeile au incetat de mult timp sa vada vreo frumusete in ele insele.
Pentru ca pot reproduce ecuatii matematice si fizice lungi, complicate, machiavelice sau incredibile, dar pot sa ramana fara vreo solutie cand vine vorba de femei.
Pentru ca traiesc ca sa ne faca sa zambim.
Pentru ca nu le e niciodata frica de intuneric.
Pentru ca nu le pasa cum arata sau daca imbatranesc.
Pentru ca ne fac sa radem.
Pentru ca insista sa faca si sa repare lucruri pentru care nu au pregatire, cu increderea naiva a unui adolescent care stie de toate.
Pentru ca nu poarta si nu viseaza vreodata sa poarte tocuri.
Pentru ca spun povesti foarte frumos.
Pentru ca le e frica sa cheleasca.
Pentru ca intotdeauna stii ce gandesc si intotdeauna spun ce vor exact sa spuna.
Pentru ca cea mai mare frica a lor este sa nu fie un barbat adevarat, iar pentru aceasta trebuie sa se retraga din cand in cand.
Pentru ca abilitatea lor de a visa este probabil cea mai mare resursa de energie intacta de pe planeta.
Pentru ca fac mari eforturi sa ascunda, fara succes, ca sunt fragili si umani.
Pentru ca fie vorbesc prea mult, sau deloc.
Pentru ca intotdeauna isi termina mancarea din farfurie si sunt recunoscatori pentru asta.
Pentru ca sunt intotdeauna capabili sa invete si sa se schimbe.
Pentru ca sunt exploratori si visatori de neintrecut.
Pentru ca ne pot privi in ochi si sa ne topeasca instantaneu.
Pentru ca vor sa fie omnivori ori asceti, razboinici sau amanti, artisti sau generali, dar nu fac compromisuri.
Pentru ca pentru ei nu exista niciodata prea multa adrenalina.
Pentru ca dupa toate intamplarile, nu pot trai fara noi, oricat de tare ar incerca.
Pentru ca sunt aproape de noi cand avem nevoie de ei.
Pentru ca curata semineul si duc afara gunoiul sau iti cara bagajul fara a te intreba macar. Pentru ca sunt intr-adevar pe atat de simpli pe cat afirma ca sunt.
Pentru ca le plac lucrurile extreme si atunci cand ajung acolo, noi suntem gata sa-i prindem. Pentru ca sunt destepti, tandri si puternici.
Pentru ca ii iubim, si doar un barbat ar gandi ca acest lucru necesita explicatie.
De ce iubim femeile
Iubim femeile pentru ca au sani rotunzi, cu gurguie care se ridica prin bluza cand le e frig, pentru ca au fundul mare si grasut, pentru ca au fete cu trasaturi dulci ca ale copiilor, pentru ca au buze pline, dinti decenti si limbi de care nu ti-e sila. Pentru ca nu miros a transpiratie sau a tutun prost si nu asuda pe buza superioara. Pentru ca le zambesc tuturor copiilor mici care trec pe langa ele. Pentru ca merg pe strada drepte, cu capul sus, cu umerii trasi inapoi si nu raspund privirii tale cand le fixezi ca un maniac. Pentru ca trec cu un curaj neasteptat peste toate servitutile anatomiei lor delicate. Pentru ca in pat sunt indraznete si inventive nu din perversitate, ci ca sa-ti arate ca te iubesc. Pentru ca fac toate treburile sacaitoare si marunte din casa fara sa se laude cu asta si fara sa ceara recunostinta. Pentru ca nu citesc reviste porno si nu navigheaza pe site-uri porno. Pentru ca poarta tot soiul de zdranganele pe care si le asorteaza la imbracaminte dupa reguli complicate si de neinteles. Pentru ca iti deseneaza si-si picteaza fetele cu atentia concentrata a unui artist inspirat. Pentru ca au obsesia pentru subtirime-a lui Giacometti. Pentru ca se trag din fetite. Pentru ca-si ojeaza unghiile de la picioare. Pentru ca joaca sah, whist sau ping-pong fara sa le intereseze cine castiga. Pentru ca sofeaza prudent in masini lustruite ca niste bomboane, asteptand sa le admiri cand sunt oprite la stop si treci pe zebra prin fata lor. Pentru ca au un fel de-a rezolva probleme care te scoate din minti. Pentru ca au un fel de-a gandi care te scoate din minti. Pentru ca-ti spun „te iubesc” exact atunci cand te iubesc mai putin, ca un fel de compensa]ie. Pentru ca nu se masturbeaza. Pentru ca au din cand in cand mici suferinte: o durere reumatica, o constipatie, o batatura, si-atunci iti dai seama deodata ca femeile sunt oameni, oameni ca si tine. Pentru ca scriu fie extrem de delicat, colectionand mici observatii si schitand subtile nuante psihologice, fie brutal si scatologic ca nu cumva sa fie suspectate de literatura feminina. Pentru ca sunt extraordinare cititoare, pentru care se scriu trei sferturi din poezia si proza lumii. Pentru ca le innebuneste „Angie” al Rolling-ilor. Pentru ca le termina Cohen. Pentru ca poarta un razboi total si inexplicabil contra gandacilor de bucatarie. Pentru ca pana si cea mai dura bussiness woman poarta chiloti cu induiosatoare floricele si dantelute. Pentru ca e asa de ciudat sa-ntinzi la uscat, pe balcon, chilotii femeii tale, niste lucrusoare umede, negre, rosii si albe, parte satinate, parte aspre, mirandu-te ce mici suprafete au de acoperit. Pentru ca in filme nu fac dus niciodata inainte de-a face dragoste, dar numai in filme. Pentru ca niciodata n-ajungi cu ele la un acord in privinta frumusetii altei femei sau a altui barbat. Pentru ca iau viata in serios, pentru ca par sa creada cu adevarat in realitate. Pentru ca le intereseaza cu adevarat cine cu cine s-a mai cuplat intre vedetele de televiziune. Pentru ca tin minte numele actritelor si actorilor din filme, chiar ale celor mai obscuri. Pentru ca daca nu e supus nici unei hormonizari embrionul se dezvolta intotdeauna intr-o femeie. Pentru ca nu se gandesc cum sa i-o traga tipului dragut pe care-l vad in troleibuz. Pentru ca beau porcarii ca Martini Orange, Gin Tonic sau Vanilla Coke. Pentru ca nu-si pun mana pe fund decat in reclame. Pentru ca nu le excita ideea de viol decat in mintea barbatilor. Pentru ca sunt blonde, brune, roscate, dulci, futese, calde, dragalase, pentru ca au de fiecare data orgasm. Pentru ca daca n-au orgasm nu il mimeaza. Pentru ca momentul cel mai frumos al zilei e cafeaua de dimineata, cand timp de o ora rontaiti biscuiti si puneti ziua la cale. Pentru ca sunt femei, pentru ca nu sunt barbati, nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-intoarcem, si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie, mereu si mereu, numai in jurul lor.
http://www.youtube.com/watch?v=LsMwHEmATA8
sâmbătă, august 08, 2009
Mi-e atat, atat de dor sa te iubesc!
N-am sa ii inteleg niciodata pe barbati… Poate ca sunt eu mai grea de cap sau prea pretentioasa… Sau nu stiu… Ideea de baza este ca inca nu am reusit sa ii inteleg desi m-am straduit atat de mult… Iti spun ca esti super, ca se gandesc tot timpul la tine, ca esti tot ce si-au dorit vreodata, ca fara tine viata lor ar fi mult mai trista si fara sens, dar … faptele lor nu confirma aproape niciodata aceste lucruri… Daca ii intrebi iti zic ca nu stiu sa arate, ca nu stiu sa iubeasca o femeie sau ca au uitat cum se face…
Dupa parerea mea astea sunt scuze ieftine ca sa ascunzi ignoranta si fuga de responsabilitati.
E atat de simplu: cand iti doresti cu ardoare ceva si simti ca nu mai poti trai fara sa il ai, nevoia ce arde in tine te invata tot ce trebuie sa faci ca sa obtii acel ceva. Nu exista nu stiu, nu pot, nu imi amintesc… Astea-s vrajeli pentru femeile fraiere care au timp de pierdut.
Bunica mea imi povestea ca pe vremea ei barbatii alergau dupa femei si nu invers, cum se intampla azi. Barbatii aduceau flori, scoteau femeile in oras la o prajitura, la un film, la o plimbare in parc, ar fi facut orice ca acea femeie pe care o iubeau sa ii placa si sa le acorde macar cateva minute din viata ei. De sex aveau parte abia peste mult timp. Azi trebuie tu, ca femeie, sa il inveti pe el sa te iubeasca, sa ii spui ce iti place si ce nu, sa il inviti in oras, sa ii ceri sa va vedeti mai des… In ziua de azi femeile stau in casa si plang dupa barbati ca dupa cine stie ce trofee. Undeva ceva nu este in regula... Parerea mea…
De ce trebuie mereu sa planga cineva? De ce nu poate sa fie bine? De ce oamenii nu pot sa fie fericiti? De ce nu mai exista familii? De ce oamenii fug de responsabilitati? De ce nu se mai nasc copii? De ce raman copiii fara tati? De ce? De ce? De ce?
Sa fie, oare din cauza ca unora nu le mai pasa nici de ei, dar de cei din jurul lor ?!
Am devenit, oare, mai ignoranti, mai egoisti, mai plini de noi, mai lipsiti de suflet, mai goi, mai cyber-isti, mai dependenti de net? Am devenit, oare, niste roboti? Azi, oamenii isi traiesc viata pe net. Acolo respira, acolo fumeaza, acolo dorm, acolo se indragostesc, acolo se iubesc, acolo spera, acolo dispera, acolo zambesc, acolo fac dragoste, acolo isi pastreaza iubirea, acolo socializeaza, acolo imbatranesc…si probabil cand simt ca mor revin in viata reala ca sa aiba parte de o inmormantare cu fast… Ce om bun a fost! Saracu’! Pacat ca l-a luat Dumnezeu! De ce i-ar trebui lui Dumnezeu un astfel de om ?!
Eu inteleg ca s-au schimbat vremurile si ca acum alte lucruri au devenit romantice, gen mersul in club, pub-urile, berea la metru, sexul de la prima intalnire, barbatii care se poarta indiferent, femei care se machiaza si se-mbraca strident, copii care-n jura chiar si din scutec, iubiri care se consuma intr-o noapte pe net… Dar parca mi-e atat de dor de un barbat adevarat care sa stie sa se poarte cu o femeie, care sa stie si sa nu ii fie frica sa spuna te iubesc, care sa stie sa faca o poezie din viata, care sa isi assume responsabilitati, care sa faca de placere un copil, care sa lupte pentru familia lui, care sa traiasca prin femeia de langa el si prin familia lui, care sa se simta implinit numai pentru ca ea este fericita! Mai ales cand ea nu este orice femeie, ci Femeia Pe Care El O Iubeste!
Mi-e dor sa-l simt al meu, sa ma faca sa ma simt a lui, sa fiu cea mai importanta pentru el, sa fie cel mai important pentru mine, sa fiu centrul universului lui, sa fie centrul universului meu, sa nu aiba aer fara mine, sa nu am aer fara el, sa nu poata sa isi imagineze viata fara mine, sa nu pot sa imi imaginez viata fara el…
Mi-e dor! Atat, atat de dor!
Mi-e atat, atat de dor sa te iubesc!
Dupa parerea mea astea sunt scuze ieftine ca sa ascunzi ignoranta si fuga de responsabilitati.
E atat de simplu: cand iti doresti cu ardoare ceva si simti ca nu mai poti trai fara sa il ai, nevoia ce arde in tine te invata tot ce trebuie sa faci ca sa obtii acel ceva. Nu exista nu stiu, nu pot, nu imi amintesc… Astea-s vrajeli pentru femeile fraiere care au timp de pierdut.
Bunica mea imi povestea ca pe vremea ei barbatii alergau dupa femei si nu invers, cum se intampla azi. Barbatii aduceau flori, scoteau femeile in oras la o prajitura, la un film, la o plimbare in parc, ar fi facut orice ca acea femeie pe care o iubeau sa ii placa si sa le acorde macar cateva minute din viata ei. De sex aveau parte abia peste mult timp. Azi trebuie tu, ca femeie, sa il inveti pe el sa te iubeasca, sa ii spui ce iti place si ce nu, sa il inviti in oras, sa ii ceri sa va vedeti mai des… In ziua de azi femeile stau in casa si plang dupa barbati ca dupa cine stie ce trofee. Undeva ceva nu este in regula... Parerea mea…
De ce trebuie mereu sa planga cineva? De ce nu poate sa fie bine? De ce oamenii nu pot sa fie fericiti? De ce nu mai exista familii? De ce oamenii fug de responsabilitati? De ce nu se mai nasc copii? De ce raman copiii fara tati? De ce? De ce? De ce?
Sa fie, oare din cauza ca unora nu le mai pasa nici de ei, dar de cei din jurul lor ?!
Am devenit, oare, mai ignoranti, mai egoisti, mai plini de noi, mai lipsiti de suflet, mai goi, mai cyber-isti, mai dependenti de net? Am devenit, oare, niste roboti? Azi, oamenii isi traiesc viata pe net. Acolo respira, acolo fumeaza, acolo dorm, acolo se indragostesc, acolo se iubesc, acolo spera, acolo dispera, acolo zambesc, acolo fac dragoste, acolo isi pastreaza iubirea, acolo socializeaza, acolo imbatranesc…si probabil cand simt ca mor revin in viata reala ca sa aiba parte de o inmormantare cu fast… Ce om bun a fost! Saracu’! Pacat ca l-a luat Dumnezeu! De ce i-ar trebui lui Dumnezeu un astfel de om ?!
Eu inteleg ca s-au schimbat vremurile si ca acum alte lucruri au devenit romantice, gen mersul in club, pub-urile, berea la metru, sexul de la prima intalnire, barbatii care se poarta indiferent, femei care se machiaza si se-mbraca strident, copii care-n jura chiar si din scutec, iubiri care se consuma intr-o noapte pe net… Dar parca mi-e atat de dor de un barbat adevarat care sa stie sa se poarte cu o femeie, care sa stie si sa nu ii fie frica sa spuna te iubesc, care sa stie sa faca o poezie din viata, care sa isi assume responsabilitati, care sa faca de placere un copil, care sa lupte pentru familia lui, care sa traiasca prin femeia de langa el si prin familia lui, care sa se simta implinit numai pentru ca ea este fericita! Mai ales cand ea nu este orice femeie, ci Femeia Pe Care El O Iubeste!
Mi-e dor sa-l simt al meu, sa ma faca sa ma simt a lui, sa fiu cea mai importanta pentru el, sa fie cel mai important pentru mine, sa fiu centrul universului lui, sa fie centrul universului meu, sa nu aiba aer fara mine, sa nu am aer fara el, sa nu poata sa isi imagineze viata fara mine, sa nu pot sa imi imaginez viata fara el…
Mi-e dor! Atat, atat de dor!
Mi-e atat, atat de dor sa te iubesc!
vineri, august 07, 2009
Teorie vs. Suflet
Teoria spune ca trebuie sa ma arat indiferenta,
Sufletul imi cere sa te caut.
Teoria spune ca lucrurile frumoase se termina,
Eu simt ca nu se va termina.
Teoria spune ca ar trebui sa nu imi pese,
Inima, sufletul si mintea mea nu au liniste fara tine.
Teoria spune ca barbatilor nu le pasa,
Eu simt ca ti-e atat de greu fara mine.
Teoria spune ca trebuie sa imi vad de viata mea,
Toata fiinta mea e cu tine.
Teoria spune ca nu trebuie sa privesti inapoi,
Eu ma gandesc doar la tine.
Teoria spune ca nu trebuie sa iti para rau,
Sufletul meu plange dupa tine.
Teoria spune ca ar trebui sa dispar definitv,
Eu abia astept sa te aud, sa te vad, sa te simt iar.
Teoria spune sa nu iubesti niciodata,
Eu te vreau, te plac, te iubesc, te ador.
Teoria spune sa incerci sa-ti doresti cat mai putine lucruri,
Eu as da orice sa-mi spui din nou: „La naiba cu teoria!”
http://www.youtube.com/watch?v=aNXOD46k03k
Sufletul imi cere sa te caut.
Teoria spune ca lucrurile frumoase se termina,
Eu simt ca nu se va termina.
Teoria spune ca ar trebui sa nu imi pese,
Inima, sufletul si mintea mea nu au liniste fara tine.
Teoria spune ca barbatilor nu le pasa,
Eu simt ca ti-e atat de greu fara mine.
Teoria spune ca trebuie sa imi vad de viata mea,
Toata fiinta mea e cu tine.
Teoria spune ca nu trebuie sa privesti inapoi,
Eu ma gandesc doar la tine.
Teoria spune ca nu trebuie sa iti para rau,
Sufletul meu plange dupa tine.
Teoria spune ca ar trebui sa dispar definitv,
Eu abia astept sa te aud, sa te vad, sa te simt iar.
Teoria spune sa nu iubesti niciodata,
Eu te vreau, te plac, te iubesc, te ador.
Teoria spune sa incerci sa-ti doresti cat mai putine lucruri,
Eu as da orice sa-mi spui din nou: „La naiba cu teoria!”
http://www.youtube.com/watch?v=aNXOD46k03k
As vrea...
As vrea sa pot sa vin la tine,
Dar urma ti-am pierdut
As vrea sa pot sa-ti dau iubire,
Dar parca nu-i de-ajuns.
As vrea sa pot sa fiu a ta,
Dar nu mai are rost.
As vrea macar sa pot uita,
Dar chiar de-ncerc nu pot!
http://www.youtube.com/watch?v=XDxiKVdWTFA&feature=related
Dar urma ti-am pierdut
As vrea sa pot sa-ti dau iubire,
Dar parca nu-i de-ajuns.
As vrea sa pot sa fiu a ta,
Dar nu mai are rost.
As vrea macar sa pot uita,
Dar chiar de-ncerc nu pot!
http://www.youtube.com/watch?v=XDxiKVdWTFA&feature=related
Furie
Imi vine sa plang!
Imi vine sa tip !
Imi vine sa fug!
Imi vine sa mor!
Imi vine sa zbor!
Sunt furioasa pe mine, pe tine, pe Noi !
Imi vine sa tip !
Imi vine sa fug!
Imi vine sa mor!
Imi vine sa zbor!
Sunt furioasa pe mine, pe tine, pe Noi !
Nu ma lasa!
De cand am descoperit minunea Ta am stiut ca doar la Tine imi pot gasi linistea. Azi, cu ochii inlacrimati, ma-ntorc la Tine si Te rog cu mana Ta sfanta sa-mi alini durerea, lacrimile sa-mi stergi si sa ma binecuvantezi. Doar la Tine mai e speranta mea si stiu ca doar impreuna cu Tine pot continua. Tu stii deja sufletul si mintea mea, stii nevoia si dorinta mea, stii deznadejdea si disperarea mea... Imi pun viata, mintea, sufletul si inima in mainile Tale si Te rog sa ai grija de mine asa cum ai avut pana acum, sa ma ajuti sa gasesc iar drumul bun, sa pot sa aleg ce este bine, sa gandesc ce este corect, sa simt ce este frumos si sa gasesc speranta cand intr-o buna zi voi putea zambi din nou.. Am nevoie de Tine. Nu ma lasa!
Cand...
Cand toata lumea pare impotriva ta…
Cand lucrurile ies pe dos...
Cand soarele nu mai rasare pentru tine...
Cand toate visele te parasesc...
Cand viata iti pare fara sens...
Cand nimeni nu poate sa inteleaga durerea ta...
Cand nimeni nu te poate ajuta...
Cand nu intelegi ce s-a intamplat...
Cand cazi si simti ca nu te mai poti ridca...
Cand iubirea a plecat...
Cand ti se pare nedrept...
Cand speranta nu mai ai...
Cand nici lacrimi sa plangi nu gasesti...
Cand uiti sa zambesti...
Cand iti pare ca ai pierdut tot...
Cand nu iti mai ramane nimic de facut…
Inalta o ruga spre Cer!
Cand lucrurile ies pe dos...
Cand soarele nu mai rasare pentru tine...
Cand toate visele te parasesc...
Cand viata iti pare fara sens...
Cand nimeni nu poate sa inteleaga durerea ta...
Cand nimeni nu te poate ajuta...
Cand nu intelegi ce s-a intamplat...
Cand cazi si simti ca nu te mai poti ridca...
Cand iubirea a plecat...
Cand ti se pare nedrept...
Cand speranta nu mai ai...
Cand nici lacrimi sa plangi nu gasesti...
Cand uiti sa zambesti...
Cand iti pare ca ai pierdut tot...
Cand nu iti mai ramane nimic de facut…
Inalta o ruga spre Cer!
Am crezut in Tine si a meritat!
Te-am rugat adesea si m-ai ajutat.
Am fost jos si m-ai ridicat.
Ti-am multumit si te-ai bucurat.
Am plans si m-ai mangaiat.
Ti-am povestit mereu si m-ai ascultat.
Am pierdut drumul si mi l-ai aratat.
Te-am negat uneori si nu te-ai suparat.
Am gresit si m-ai indreptat.
Ti-am cerut si de fiecare data mi-ai dat.
Am vrut sa mor si nu m-ai lasat.
Te-am suparat rau si m-ai iertat.
Am crezut in Tine si a meritat!
Am fost jos si m-ai ridicat.
Ti-am multumit si te-ai bucurat.
Am plans si m-ai mangaiat.
Ti-am povestit mereu si m-ai ascultat.
Am pierdut drumul si mi l-ai aratat.
Te-am negat uneori si nu te-ai suparat.
Am gresit si m-ai indreptat.
Ti-am cerut si de fiecare data mi-ai dat.
Am vrut sa mor si nu m-ai lasat.
Te-am suparat rau si m-ai iertat.
Am crezut in Tine si a meritat!
duminică, august 02, 2009
Salt cu coarda elastica
Intotdeauna mi-am dorit sa ajung sa sar cu coarda elastica… sa urc sus, sus, sus de tot, sa sarut cerul si-apoi m-arunc spre pamant cu aceeasi pasiune cu care se-abandoneaza o femeie in bratele iubitului ei… Dar inca nu am ajuns sa imi implinesc visul de-a sorbi din gustul libertatii maxime…
Si totusi viata mea e ca un bungie jumping continuu… Uneori ratez sariturile si ma oftic, alteori imi pare rau ca nu am sarit mai cu stil, alteori ca am sarit prea repede…, alteori ca am sarit prea tarziu… Se pare ca nu reusesc sa fiu pe deplin multumita de mine. Cred ca e un semn bun! Am sanse sa evoluez, sa imbunataesc tehnicile, sa analizez noi metode, sa ma perfectionez. Cred cu tarie ca singura cale de evolutie este sa iti dai voie sa gresesti. Caci doar atunci cand te doare inveti ce ar fi trebuit sa faci si ce nu… Si cu siguranta data viitoare vei stii care e secretul unui salt reusit.
In acest moment sunt in timpul unui astfel de salt… De la o inaltime foarte, foarte, foarte mare… Poate cea mai mare de pana acum. Spre deosebire de alte salturi, sufletul meu este atat de linistit, inima imi bate firesc, creierul este relaxat… Sunt in salt de cateva zile si inca sunt vie! Ba chiar imi place! Sunt fericita! Imi doresc sa nu ajung la pamant prea curand.
E o senzatie neobisnuita... in tot ceea ce faci sa fi atarnat undeva sus, la inaltime… Sa ti se para ca esti cel mai sus om… Sa te-mprietenesti cu Norii, sa adormi cu Stelele, sa-ti bei in fiecare dimineata ceaiul cu Soarele, sa te legene Luna, Pasarile sa-ti aduca noi si noi vise, Ploaia sa planga in locul tau, Aerul sa te respire, iar Creatorul sa nu oboseasca sa-ti mangaie crestetul… Sa plutesti... pe culmile cele mai inalte, acolo unde poate nu a mai ajuns nimeni niciodata... Sa nu-ti mai doresti decat sa simti cum El te prinde de mana si de-atunci sa stii ca acest salt nu se va termina niciodata...
sâmbătă, august 01, 2009
Iubesc tasnitorile!
Mereu m-au fascinat tasnitorile! Nu stiu de ce... Ma fascineaza pur si simplu! Mi se par sexy, racoritoare, ocrotitoare, romantice, indispensabile... Ascund in ele atatea povesti de dragoste, atatea evenimente extraordinare, atatea feluri de oameni au cunoscut... De-ar putea vorbi tasnitorile...
Azi am fost in parc... M-am asezat pe banca langa o tasnitoare si am privit cum acea "explozie" de apa potolea setea atator trecatori. Eram fascinata cum apa vesela si zglobie se lasa sarutata de atatea buze necunoscute, asemeni unei mame care-si alapteaza copiii, cu o prietenie cum rar iti este dat sa intalnesti. Buze de copii, baieti si fete, buze de femei iesite la pensie, buze de smecheri, buze de blonde, buze de muncitori, buze de pustoaice, buze de intelectuali, buze de nevazatori... Pe toate le racorea cu aceeasi bucurie!
Am privit indelung... evadand parca intr-o alta lume...
Mi-am amintit de unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am vazut: "Great Expectations".
Un film despre o poveste de dragoste atat de pura, atat de reala, atat de inocenta, atat de adevarata, atat de tandra, de perversa, de sexy... Un film pe care l-as revedea oricand cu atata placere! Un film pe care nu il voi uita niciodata. Un film care m-a invatat sa iubesc... tasnitorile!
http://www.youtube.com/watch?v=hDytr7FVkLQ
Azi am fost in parc... M-am asezat pe banca langa o tasnitoare si am privit cum acea "explozie" de apa potolea setea atator trecatori. Eram fascinata cum apa vesela si zglobie se lasa sarutata de atatea buze necunoscute, asemeni unei mame care-si alapteaza copiii, cu o prietenie cum rar iti este dat sa intalnesti. Buze de copii, baieti si fete, buze de femei iesite la pensie, buze de smecheri, buze de blonde, buze de muncitori, buze de pustoaice, buze de intelectuali, buze de nevazatori... Pe toate le racorea cu aceeasi bucurie!
Am privit indelung... evadand parca intr-o alta lume...
Mi-am amintit de unul dintre cele mai frumoase filme pe care le-am vazut: "Great Expectations".
Un film despre o poveste de dragoste atat de pura, atat de reala, atat de inocenta, atat de adevarata, atat de tandra, de perversa, de sexy... Un film pe care l-as revedea oricand cu atata placere! Un film pe care nu il voi uita niciodata. Un film care m-a invatat sa iubesc... tasnitorile!
http://www.youtube.com/watch?v=hDytr7FVkLQ
...I'm so sad on my own...
...Hello, my love
It's getting cold on this island
I'm sad alone
I'm so sad on my own
The truth is
We were much too young
Now I'm looking for you
Or anyone like you
We said goodbye
With the smile on our faces
Now you're alone
You're so sad on your own
The truth is
We run out of time
Now you’re looking for me
Or anyone like me
Hello, my love
It's getting cold on this island
I'm sad alone
I'm so sad on my own
The truth is
We were much too young
Now I'm looking for you
Or anyone lïke you...
http://www.youtube.com/watch?v=tCFU5l6-j2k&feature=related
It's getting cold on this island
I'm sad alone
I'm so sad on my own
The truth is
We were much too young
Now I'm looking for you
Or anyone like you
We said goodbye
With the smile on our faces
Now you're alone
You're so sad on your own
The truth is
We run out of time
Now you’re looking for me
Or anyone like me
Hello, my love
It's getting cold on this island
I'm sad alone
I'm so sad on my own
The truth is
We were much too young
Now I'm looking for you
Or anyone lïke you...
http://www.youtube.com/watch?v=tCFU5l6-j2k&feature=related
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
