Ne-am pierdut...

A fost o vreme cand imi doream atat de mult sa pot spune cuiva: „Te iubesc”.
Apoi ai aparut tu si ti-as fi spus continuu cat de mult „Te iubesc”.
Apoi a fost o vreme cand imi doream cu ardoare sa imi spui: „Te iubesc”.
Apoi a fost o vreme cand mi-ai spus: „Te iubesc”. Eram fericita. Ne spuneam: „Te iubesc”! Nu ma gandeam ca va veni si vremea cand n-am sa mai reusesc sa inteleg sensul acestui „Te iubesc”, cand n-am sa mai simt sa il rostesc, cand imi va parea fara rost...
Acum... imi spui „Te iubesc”, dar pentru mine nu mai e la fel...
Acum... eu nu-ti mai spun „Te iubesc” si simt ca am pierdut o parte din mine, din tine, din noi...

Cu ochii-nchisi

Ai aparut ca un vindecator, ca un indreptator in bine al tuturor lucrurilor din viata mea... Am fost tematoare insa bunatatea, caldura si iubirea cu care ma mangaiai in fiecare clipa m-au convins sa las garda jos si sa mi te daruiesc toata, pe de-a-ntregul. Am reinvatat sa sper, sa ma incred, sa imi dau voie sa iubesc... Nici nu credeam ca mai pot face toate astea.
Imi parea ca traiesc un vis.. Pluteam si te iubeam cu un dor imens de tine, de mine, de noi, de iubire! Erai tot! Treptat, pe nesimtite, am inceput sa redeschid ochii si sa vad realitatea asta urata. As fi facut orice sa nu mai pot sa vad. As fi stins lumina lunii si a soarelui. As fi lasat intreaga lume in benza. Mi-as fi zgariat retina. Ba nu! Mi-as fi scos ochii, doar sa nu mai vad acea realitate care ma distruge...
Sunt trista, refuz sa deschid ochii, te caut sa te-ntreb:
De ce m-ai trezit?! Cu ce drept?

Neuronless

Simt ca am nevoie de timp sa ma gandesc... la mine, la viata mea..., la noi, noi impreuna, noi separat, eu, tu..., viata ta inclusa in viata mea...
Apoi simt ca nu ma pot gandi la nimic... Neuronii toti imi sunt amortiti... Si ma oftic! Ce dracu as putea sa fac?! Fara ganduri totul moare, piere, se duce pe apa sambetei. Vreau sa gandesc! Lasati-ma sa gandesc! Vreau sa imi pun ordine in ganduri. Dar nu pooooooooootttttttttt.......
Ma lupt cu mine, cu lumea, cu universul, cu neuronii ca sa-mi recastig dreptul de a gandi...
Un ultim neuron agonizand imi sopteste ca sunt o proasta! Nu depinde totul doar de mine si de gandurile mele.
E dat dracu neuronul asta! Pacat ca moare...

....

Ma tot uit la ecranul asta gol si nu stiu ce sa scriu...

As vrea sa pot sa te mai cred...

As vrea sa pot sa te mai cred cand imi spui vorbe ce mi-ai mai spus...
As vrea sa pot sa te mai cred cand ma-mbratisezi cum m-ai imbratisat de o mie de ori...
As vrea sa pot sa te mai cred cand imi soptesti iubirea ta imensa...
As vrea sa pot sa te mai cred cand ma privesti senin ca-n prima zi...
As vrea sa pot sa mai cred ca exista iubire...
As vrea sa pot sa mai cred ca nu ne vom desparti....
As vrea sa pot sa mai cred ca inima ta bate pentru mine...
As vrea sa pot sa cred ca totul este si va fi bine, dar m-am pierdut de mine, de tine si de noi... Bantui pe carari de neincredere, indoiala si deznadejde... Singura nu mai pot gasi drumul inapoi...
Tu unde esti ?!

Ziua celor 6 NU!

Nu mai vreau sa vreau.
Nu mai pot sa pot.
Nu mai cred sa cred.
Nu mai sper sa sper.
Nu mai doresc sa doresc.
Nu mai iubesc sa iubesc.

Sfarsitul incepe.

Fulgi derutati de timp.... Iarna primavaratica ii joaca pe degete, topindu-le incet, incet sufletele.
O caldura rece ne arde obrajii inghetati.
Suntem noi doi... Derutati. Un intreg rupt din nou in jumatati... Oare cum am ajuns aici?
Imi arde sufletul de frig, dar simt ca nu mai pot gasi la tine caldura racoroasa de care am nevoie.
Tu...
Tu ai ochii inghetati de soare. Din ei nu mai sar scanteile de foc ale dragostei si nici izvoare de respect pentru straduinta de a construi ceva frumos si trainic impreuna.
E multa liniste in jur si furtuna inauntrul nostru.
Ne pregatim sa incepem sfarsitul. Ne sarutam prima oara de final.
Inceputul nostru se sfarseste. Sfarsitul incepe.
Viata continua!

Plang

Ramas bun!

Mda...
Cum spuneam…
Am invatat o lectie dura despre barbati... Ei vin si pleaca..., pleaca si vin... Zabovesc langa tine un timp, te adora, te protejeaza, te au...sau nu... si-apoi dispar... Cu toate astea fiecare dintre noi poate sa aleaga sa fie cand femeie cand barbat... E atat de fun sa schimbi rolurile... Sa te pui in pielea celuilalt, sa simti totul din mai multe directii... Sa te joci!
Ai ales sa fii barbat! Felicitari!
Ai ales sa pleci! Felicitari din nou!
Ai facut cea mai buna alegere! Felicitari din nou, din nou!
Am fost femeie... Am fost trista, am plans, am disperat si-apoi...te-am uitat! Am ales sa fiu si eu barbat! Sa mi se rupa de tot si de toate, sa uit usor, sa trec firesc mai departe, sa nu imi pese deloc de ce a fost, sa nu-mi mai amintesc nici macar numele tau...
Hm... Si ce bine imi e!
Acum... revin la forma initiala, care ma prinde cel mai bine, care imi place si place cel mai mult... aceea de femeie. Ceva ce tu nu ai sa mai ai niciodata! Si stiu...nici nu ti-ai mai dori...
Sunt o femeie mai puternica acum, am o experienta in plus, niste lectii invatate in plus..., niste puncte de referinta in plus, niste recomandari in plus, niste plusuri in plus...
Am evoluat!
N-as fi crezut ca ma voi ridica atat de usor... sau poate doar m-am rasfatat, poate doar ti-am testat si mi-am testat limitele... Dar m-am ridicat, mi-am revenit si-acum imi continui drumul prin viata fiind mult mai frumoasa, mai minunata, mai incantatoare, mai desteapta, mai iubita, mai dorita, mai ravnita decat pana acum..., decat m-ai cunoscut tu...
Ramas bun si tot ce-ti doresc este sa nu regreti niciodata alegerea facuta, sa nu-ti doresti nicicand sa dai timpul inapoi...
Am invatat sa privesc doar inainte.
Orice-ar fi!

As vrea...

As vrea sa pot sa vin la tine,
Dar urma ti-am pierdut

As vrea sa pot sa-ti dau iubire,
Dar parca nu-i de-ajuns.

As vrea sa pot sa fiu a ta,
Dar nu mai are rost.

As vrea macar sa pot uita,
Dar chiar de-ncerc nu pot!

http://www.youtube.com/watch?v=XDxiKVdWTFA&feature=related

Furie

Imi vine sa plang!

Imi vine sa tip !

Imi vine sa fug!

Imi vine sa mor!

Imi vine sa zbor!

Sunt furioasa pe mine, pe tine, pe Noi !

Nu ma lasa!

De cand am descoperit minunea Ta am stiut ca doar la Tine imi pot gasi linistea. Azi, cu ochii inlacrimati, ma-ntorc la Tine si Te rog cu mana Ta sfanta sa-mi alini durerea, lacrimile sa-mi stergi si sa ma binecuvantezi. Doar la Tine mai e speranta mea si stiu ca doar impreuna cu Tine pot continua. Tu stii deja sufletul si mintea mea, stii nevoia si dorinta mea, stii deznadejdea si disperarea mea... Imi pun viata, mintea, sufletul si inima in mainile Tale si Te rog sa ai grija de mine asa cum ai avut pana acum, sa ma ajuti sa gasesc iar drumul bun, sa pot sa aleg ce este bine, sa gandesc ce este corect, sa simt ce este frumos si sa gasesc speranta cand intr-o buna zi voi putea zambi din nou.. Am nevoie de Tine. Nu ma lasa!

Cand...

Cand toata lumea pare impotriva ta…
Cand lucrurile ies pe dos...
Cand soarele nu mai rasare pentru tine...
Cand toate visele te parasesc...
Cand viata iti pare fara sens...
Cand nimeni nu poate sa inteleaga durerea ta...
Cand nimeni nu te poate ajuta...
Cand nu intelegi ce s-a intamplat...
Cand cazi si simti ca nu te mai poti ridca...
Cand iubirea a plecat...
Cand ti se pare nedrept...
Cand speranta nu mai ai...
Cand nici lacrimi sa plangi nu gasesti...
Cand uiti sa zambesti...
Cand iti pare ca ai pierdut tot...
Cand nu iti mai ramane nimic de facut…
Inalta o ruga spre Cer!

Am crezut in Tine si a meritat!

Te-am rugat adesea si m-ai ajutat.
Am fost jos si m-ai ridicat.
Ti-am multumit si te-ai bucurat.
Am plans si m-ai mangaiat.
Ti-am povestit mereu si m-ai ascultat.
Am pierdut drumul si mi l-ai aratat.
Te-am negat uneori si nu te-ai suparat.
Am gresit si m-ai indreptat.
Ti-am cerut si de fiecare data mi-ai dat.
Am vrut sa mor si nu m-ai lasat.
Te-am suparat rau si m-ai iertat.
Am crezut in Tine si a meritat!