Se afișează postările cu eticheta Enchanting Love. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Enchanting Love. Afișați toate postările

sâmbătă, ianuarie 07, 2012

Credinta si Iubirea pe primul loc!

Viata ei s-a schimbat complet de la ultima lui criza... Isi petrecea noptile privindu-l in intuneric, monitorizandu-i fiecare sunet, fiecare miscare, fiecare respiratie, fiecare bataie a inimii, fiecare intoarcere de pe o parte pe alta,; avand grija de el poate mai mult decat ar fi fost nevoie. Il ajuta sa se imbrace, sa se incalte, ii aducea papucii pe care el mereu ii uita pe undeva, ii incalzea mancarea, avea grija ca el sa isi ia pastilele, sa manance la timp (pentru ca stia ca scaderea glicemiei poate provoca o noua criza), ii pregatea cu grija pachetul si hainele pentru serviciu... lucruri care pe el il „enervau” un pic pentru ca ii dadeau sentimentul ca este neajutorat. Deh! era si el barbat in toata firea! Insa se trezeau amandoi zambind realizand ca acest supra-mega-ultra-ajutor din partea ei venea din dragostea imensa pe care o simtea pentru el. Era ingrozita de gandul ca l-ar putea pierde. Ar fi vrut sa faca orice pentru ca lui sa ii fie mai bine, dar se simtea neputincioasa in fata bolii. Parea ca nu erau prea multe de facut.

Stia demult de boala lui, insa nu il vazuse niciodata asa. Imaginea lui cu ochii dati pe spate, cu trupul incordat si tremurand, cu gura inclestata si plina de sange o urmarea peste tot. Nu putea sa o stearga din memorie si nici nu vroia, de frica sa nu cumva sa uite iar ca el este bolnav si are nevoie de grija ei permanenta si de dovezile ei de dragoste. Nu putea sa lase sa se intample din nou asa ceva. Se simtea vinovata ca nu a fost mai atenta cu el si nu l-a ingrijit mai mult. Poate daca nu scapa din vedere ca el este bolnav si trebuie sa urmeze un anume tratament, o anume dieta si un anume stil de viata nu s-ar fi ajuns la acea noapte ingrozitoare care le-a schimbat total viata la amandoi.

Ajunsese desfigurata de oboseala, de framantare si disperare, dar nu ii pasa acum de ea. El si starea lui de sanatate devenisera prioritare. Nu putea nici o clipa sa isi dezlipeasca ochii atintiti asupra lui. Pur si simplu nu putea. Simtea ca niciodata nu l-a privit, iubit, sarutat, mangaiat, ocrotit, alintat, rasfatat, pretuit indeajuns de mult. Acum era momentul sa o faca. Era din ce in ce mai ingrozita de gandul ca daca va inchide ochii, cand se va trezi il va gasi ca in acea noapte. Simtea ca nu ar mai putea suporta inca o data sa il vada asa.

Zilele la serviciu treceau atat de greu pentru ea. Si-ar fi dorit sa fie acasa pregatind ceva bun pentru el, aranjand casa frumos astfel incat sa ii placa lui, ar fi vrut sa fie impreuna, sa ii sopteasca cat de mult il iubeste, sa ii priveasca ochii, buzele, obrazii, tamplele... , sa isi povesteasca din priviri toata iubirea care-i lega atat de puternic, mai puternic ca oricand. Ar fi vrut sa existe o cale sa nu mai trebuiasca sa se desparta in fiecare dimineata pentru a merge la serviciu si sa astepte atatea ore pana sa poata sa fie din nou impreuna. Ar fi fost in stare sa traiasca fara bani, numai sa il aiba pe el aproape, cat mai aproape. Dar acest lucru era imposibil. Continua sa isi indeplineasca sarcinile de serviciu in liniste, gandindu-se la ale ei, absenta fata de colegi si inchisa in durerea ei nestiuta de nimeni.

Niciodata netul nu a mai fost atat de „chinuit” de atatea cautari! Ar fi vrut sa stie totul despre boala lui, sa poata sa descopere ea, cu mintea ei, pe baza tuturor acestor informatii, un leac, o solutie de tratament miraculos sau macar de amanare a crizelor... Dupa o saptamana de cautari disperate a ajuns la concluzia ca netul nu stie nimic, doctorii nu stiu nimic, medicina nu a evoluat prea mult in ultimii ani. Nu atat pe cat isi dorea ea! Tot ce gasea erau generalitati, scheme de tratament generale si relativ nesigure, care nu garantau o vindecare ci mai degraba o ameliorare a bolii, o scadere a frecventei crizelor si dobandirea pe cat se poate a unui trai aproximativ normal. Insa pe ea nu o multumeau aceste informatii! Stia, simtea, spera ca trebuia sa existe ceva mai mult de-atat. TREBUIA! Pentru ca nu isi putea imagina viata ei fara el, nu putea sa conceapa sa il vada o viata intreaga chinuit de aceasta boala teribila despre care nimeni nu stia mai nimic, in acceptiunea ei. O ingrozea gandul ca, dupa spusele tuturor medicilor, nu exista leac. Nu putea sa accepte asa ceva! Iubitul ei trebuia sa se faca bine si simtea ca ea si numai ea il va putea ajuta! Chiar si daca ar fi trebuit sa mearga de o mie sapte ori pana la capatul lumii si inapoi pentru asta!

Trecea prin momente teribile de furie, disperare si inversunare ca nu il putea ajuta mai mult, apoi cadea in depresie gandind ca acesta va fi sfarsitul, ca asa le-a fost dat sa fie. Nu putea sa gaseasca o cale de a accepta ceea ce parea atat de clar ca nu putea sa schimbe. Apoi, un licar de speranta ii rasarea in suflet si se ambitiona de doua milioane cinci zeci si cinci de ori mai mult sa se lupte cu somnul, cu ploaia, cu vantul, cu marea cea mare, chiar si cu intreaga lume daca va fi nevoie pentru ca lui sa ii fie bine. Crezuse toata viata in IUBIRE, o cautase atatia ani si nu putea sa conceapa ca acum, cand in sfarsit o gasise trebuia sa isi ia ramas bun de la ea sau sa o priveasca zi de zi, noapte de noapte sugrumata de o simpla boala. Caci, da! Raportat la intensitatea iubirii ei boala era mica, mica, mica...

Toate aceste trairi trebuia sa si le ascunda in fata lui ca sa nu il ingrijoreze si mai tare. Uneori ii venea sa planga, sa urle de durere, dar nu avea unde, cum... astfel incat el sa nu o vada, sa nu o auda. Isi inghitea lacrimile si urletul inca inainte ca ele sa apara si zambea frumos si cald pentru a-i arata lui ca totul este in ordine. Simtea o durere continua in piept care uneori ii taia respiratia. In mintea ei se dadea o lupta de negare.

O alinau doar ochii lui calzi si frumosi si vorbele sale dulci care incercau sa o faca sa aiba incredere ca totul va fi bine. El vroia sa para puternic in fata ei, insa simtea in glasul lui durerea. Nici el nu credea ce spune. Stia si el ca este atat de grav tot ce li se intampla incat trebuie sa pretuiasca fiecare clipa care le mai este ingaduita impreuna. O iubea enorm si era uimit sa vada cata dragoste si cata grija este capabila sa reverse asupra lui in acest moment atat de dificil. Era uluit cata putere de stapanire poate exista intr-un singur om, cata putere de a indura tot acest cosmar pastrandu-si calmul si zambetul pe buze, cata dragoste neconditionata ii poate oferi! O stia o femeie puternica, frumoasa, iubitoare si devotata insa niciodata nu si-a imaginat-o asa, asa cum o vedea si o simtea acum. Niciodata nu si-a imaginat ca va putea sa il iubeasca vreodata mai mult decat MULT, mai mult decat ENORM, mai mult decat INFINIT, mai mult decat pe ea insasi. O simtea a lui mai mult ca oricand.

Se ruga la Dumnezeu in fiecare clipa, ajunsese sa vorbeasca mai mult cu Dumnezeu decat cu cei din jurul ei. Stia ca Dumnezeu inseamna IUBIRE si asta ii dadea increderea ca doar El ar putea sa o ajute. Dumnezeu ii ajuta pe oamenii care se iubesc mai presus de orice, le asculta rugaciunile si isi pune mana Lui ocrotitoare pe crestetul lor impovarat de boala, griji si durere redandu-le speranta, vindecandu-i si oferindu-le o noua sansa la viata si iubire. Stia ca pentru Dumnezeu nimic nu este prea greu, de nevindecat, de neinteles, de nerezolvat. Dumnezeu este Atotputernic si ne poate ajuta in orice situatie. El cunoaste infinit mai multe lucruri decat medicii, ajuta infinit mai mult decat orice tratament medicamentos. Stia ca Dumnezeu ne da problemele insotite de rezolvare, boala insotita de tratament, grijile insotite de metode de linistire.... Stia ca Dumnezeu nu ii lasa la greu pe copiii Lui. Si brusc a realizat ca rezolvarea pe care o cauta atat de asiduu este la El !

.......................

Vorbele lui: „Nimeni nu m-a mai iubit asa cum ma iubesti tu, fetita mea!” le auzea intr-una, iar imaginea lui ii staruia necontenit in ochi. Il adora.

Iubirea era mai mare si mai aprinsa ca oricand!

marți, august 02, 2011

luni, iulie 18, 2011

.

Este incredibil cat de mult pot sa te iubesc si sa te urasc in acelasi timp, dragul meu!

joi, iulie 07, 2011

O semnatura

...se trezeste speriata de gandul ca el ar putea sa plece.
- As vrea sa fii mereu langa mine...
- O sa fiu, iubita mea. O sa fiu!
- Da..., dar eu vreau o siguranta...
- Iubita mea, cum sa iti spun eu... Noi doi suntem ca o SEMNATURA!
- Sa nu pleci, te rog!
...si au adormit imbratisati.

miercuri, iunie 15, 2011

...

Cica:
"O iubire pe care esti nevoit s-o pazesti nu reprezinta nimic."
Asa o fi ?!

...

"Nu ma chinui, numai ca as vrea, chiar daca am gresit, sa ma intelegi si sa ma iei in brate..."



P.S. - o sa ma gandesc la asta!

joi, aprilie 14, 2011

Te-am regasit, iubire!

Te-am regasit, iubire!
Asa cum te stiam, asa cum erai cand m-am indragostit de tine.
La fel de cald, la fel de iubitor, la fel de atent, la fel de indragostit, la fel de al meu.
Te iubesc!

luni, martie 28, 2011

...poate ca... ai sa fii mereu acolo langa mine!

poate ca uneori te cert, dar esti mereu acolo pentru mine,
poate ca uneori uit sa iti arat cat te iubesc, dar esti mereu acolo langa mine,
poate ca ma rasfat uneori si fac mofturi, dar esti mereu acolo langa mine,
poate ca nu sunt femeia perfecta, dar esti mereu acolo langa mine,
poate ca sunt stresanta si enervanta cu ideile mele, dar esti mereu acolo langa mine,
poate ca uneori nu stiu sa iti arat cat de mult apreciez tot ce faci ca sa ne fie bine, dar esti mereu acolo langa mine,
poate ca uneori ma pierd in valtoarea vietii, dar esti mereu acolo langa mine,
poate ca nu-mi dau seama ca tu esti omul meu, dar esti mereu acolo langa mine,
poate ca nu inteleg intotdeauna tot ce simti, ce faci si ce gandesti, dar esti mereu acolo langa mine,
poate ca exista si perioade mai putin bune in viata noastra, dar esti mereu acolo langa mine,
poate ca ti-ai dorit mai mult de la viata, dar esti mereu acolo langa mine,
poate ca vei pleca intr-o zi, dar esti mereu acolo langa mine,
poate ca uneori ti-e greu sa continui drumul, dar esti mereu acolo langa mine,
poate ca iti vine sa urlii de disperare uneori, dar esti mereu acolo langa mine,
poate..., poate ca..., poate ca... ai sa fii mereu acolo langa mine!

luni, decembrie 13, 2010

Iubire de pustan

(scrisa de un baiat pentru fata pe care o iubeste, care la randul ei (crede ca) iubeste alt baiat)

"A fost odata ca niciodata...intr-o seara de 18 mai..un baiat care nu avea somn si pierdea vremea pe un site de socializare online. Cu cateva minute inainte sa mearga la culcare a observat pe profilul unui amic un comentariu de la o fata ce parea draguta. Curios din fire, intra pe profilul ei si zari o fata cu ochii mari si albastri ce era din Cluj. Imediat ii fugi gandul la cateva persoane dragi lui ce locuiesc acolo si pentru care avea un respect deosebit datorita felului de a fi a oamenilor din acea zona. Se gandi imediat "ce bine ar fi ca si ea sa fie la fel.." , si fara sa zaboveasca ii trimise un comentariu la o poza. A doua seara baiatul intra din nou pe acel site si gasi un comentariu de la fata pe care o admirase cu o seara inainte. Bucuros, se gandi sa ii trimita un nou mesaj si sa o salute. Nu mica ii fu mirarea cand dupa nici 5 minute primi raspuns de la ea si incepura sa glumeasca prin mesaje. Afla astfel ca ea invata la cluj dar locuia cu parintii in suceava. Dupa ce au mai schimbat cateva vorbe baiatul ii ura bafta in sesiunea ce urma si merse la culcare cu gandul la ea. In zilele ce au urmat si-au mai trimis mesaje unul altuia si din vorba in vorba au facut schimb de conturi pentru yahoo messenger. Pe zi ce trecea au inceput sa vorbeasca din ce in ce mai mult si sa stea la povesti dimineata. Afla astfel despre ea ca e o fetita copilaroasao, studenta la medicina in anul 2, ca ii placea muzica rock, ca era o fata plina de viata, stia sa cante frumos si il ura pe Mircea Badea. Ajunsesera sa fie din ce in ce mai apropiati, au facut schimb de numere de telefon si nici unul nu ajungea sa faca un lucru fara de care sa nu stie si celalalt. Dupa sfarsitul sesiunii cei doi au plecat fiecare in vacanta la parinti, dar au continuat sa tina legatura si sa vorbeasca zi de zi. Pierdeau nopti intregi vorbind unul cu altul si povestind fiecare despre viata sa. Baiatul fiind mai timid nu indraznea sa o sune, dar intr-o seara in timp ce calatorea spre iasi pentru a rezolva niste treburi la facultate, primi un telefon de la un numar pe care nu il cunostea. A raspuns si..imediat si-a dat seama ca era ea. Avea o voce calda, draguta insa era foarte emotionata si amandoi se fastaceau. Ajuns acasa au continuat conversatia pe internet pana dimineata, seara aceea ramanand o speciala pentru amandoi, fiindca a fost prima data cand ea i-a spus ca isi doreste sa fie impreuna cu el trup si suflet. Mai tarziu s-au amuzat pe seama asta. Totul era bine si frumos pana cand intr-o zi baiatul primi un telefon de la ea. Plangea si isi tot cerea scuze dar el nu intelegea ce patise. Dupa ce s-a mai linistit, fata hotari sa ii spuna ca nu este ea cea din poze si ca l-a mintit cu unele lucruri. La inceput baiatul a fost putin dezamagit si a hotarat sa isi faca ordine in ganduri. Era acum indragostit de o fata care nici macar nu stia cum arata. Gandurile l-au macinat cateva zile dar si-a dat seama ca daca il mintise doar in privinta pozelor, nu putea sa se prefaca si in privinta caracterului ei cu care l-a fermecat. Incerca sa isi recapete increderea in ea dar parca nu mai era la fel ca inainte. Aceasta i-a fost zdruncinata inca o data cand intr-o zi baiatul afla ca fata il mintise si cu privire la orasul in care locuia ea. Incepu sa se intrebe daca ea chiar vrea cu adevarat ceva de la el sau doar vrea sa se joace cu sentimentele sale deoarece lucrul pe care il detesta cel mai mult era sa fie mintit. Au continuat sa vorbeasca insa lucrurile pareau sa nu mai fie ca la inceput, in sufletul sau se instalase indoiala si gandurile il macinau nestiind ce decizie sa ia. Plecat acasa in vacanta, baiatul isi ajuta tatal la reconstructia unei mansarde pana cand intr-o seara cazu la pamant din cauza unei dureri de cap ce se instala brusc si nu mai putu deschide ochii decat dupa ceva timp cand se trezi in patul sau. Durerea a persistat si zilele ce au urmat, iar el fiind o fire cam pesimista incepuse sa isi faca ganduri negre cu privire la starea sanatatii sale. A inceput sa consulte diferiti doctori insa acestia pareau a nu-si da seama de cauza durerilor sale. Vara trecu dar el ramase tot trist si cu aceeasi stare de incertitudine in privinta ei si a sanatatii sale. Odata cu inceperea anului scolar fata se muta cu facultatea in acelasi oras cu el, baiatul fiind emotionat de aceasta veste si intr-o anumita masura simtindu-se direct raspunzator pentru alegerea ei. Abia dupa o luna si dupa cateva intamplari care i-au impiedicat sa se intalneasca, baiatul ajunse in sfarsit in fata blocului ei dupa ce aceasta il invitase in prealabil. Ea il astepta in usa de la scara, el urca timid in timp ce privea sprea ea, era draguta, avea un par negru frumos si niste ochi patrunzatori care aproape l-au hipnotizat. Se salutara, o saruta timid pe obraz iar ea l-a luat de mana si l-a condus in apartamentul ei in timp ce el incerca sa spuna niste glume pentru a-si mai ascunde emotiile. Ajunsi in camera ei, baiatul fu impresionat de lumanarile pe care ea le asezase frumos peste tot si care dadeau o atmosfera foarte romantica. Se aseza pe pat, timp in care fata inchise usa si se aseza langa el. Ea ii lua obrajii imbujorati intre palmele ei mici si fine si il saruta indelung. Avea un parfum fermecator si niste buze moi, catifelate care l-au innebunit, seara ce a urmat avand sa fie de neuitat pentru amandoi... Timpul a trecut iar ei au continuat sa se mai intalneasca, sa vorbeasca pe internet si sa stie totul unul despre celalalt. Totul era frumos pana cand noaptea baiatul mergea la culcare, iar acolo, ramas singur cu gandurile sale se gandea in fel si chip cum sa procedeze in legatura cu ea. Incepea sa ii fie din ce in ce mai draga, simtea ca poate sa aiba incredere in ea, dar pentru ca trecuse mult timp de la ultima sa relatie mai serioasa era intru-un fel speriat si nu stia ce sa hotarasca. Avea ceva diferit fata de celelalte fete cu care fusese pana atunci, si simtea ca daca va fi cu ea trebuia sa se implice serios deoarece nu era o fata oarecare si trebuia sa fie sigur ca o iubeste cu adevarat pentru a o nu dezamagi. Lunile au trecut, iar durerile baiatului au reaparut mai accentuate si mai dese. A consultat iar alti medici, dar la fel ca si prima data, acestia nu i-au dat o explicatie. Din aceasta cauza, a inceput sa se inchida in sine, se gandea la ce e mai rau cu privire la sanatatea sa, a inceput sa socializeze din ce in ce mai putin, nu mai iesea in oras si nu mai avea chef de viata. Prietenii i-au atras atentia cu privire la acest lucru, fapt care l-a intristat si mai tare. Singurele lucruri pe care le facea era sa mearga la scoala dupa care sa vina acasa si sa stea de vorba cu ea, pentru ca doar asa se simtea mai bine. Modul ei copilaros de a se comporta, de a vorbi si de a-l alinta au inceput sa il schimbe si pe baiat care se simtea din ce in ce mai atras de ea si care incepea sa se poarte precum un copil mic in preajma ei. La inceput nu vroia sa recunoasca deoarece el avand o fire mai serioasa nu ii placeau asemenea jocuri intre doua persoane "adulte". Acest lucru a fost observat de fata, situatie care a facut-o sa se intristeze si sa creada ca lui nu ii pasa de ea, insa era fix invers... Intr-o dimineata de ianuarie s-a intamplat insa ceva care a marcat inceputul schimbarii lui; erau impreuna in pat, el inca mai dormea iar in momentul cand a deschis ochii a zarit-o cum ea il veghea cu niste ochi mici si blanzi, dar oarecum tristi. In acel moment inima i-a luat foc si a simtit ca sentimentele sale chiar sunt reale pentru ea. S-au trezit amandoi iar el ca sa o amuze a inceput sa ii cante unele melodii, ea l-a luat de gat si au inceput sa cante impreuna, lucru care l-a facut foarte fericit si la care s-a gandit mult timp.

O luna si ceva mai tarziu, cu toate ca nu mai iesise de mult timp, fiind ziua celui mai bun prieten al sau , baiatul ceda la insistentele acestuia si hotari sa mearga cu baietii intr-un pub sa sarbatoreasca. Petrecu ceva timp acolo alaturi de colegii sai, dar cu putin timp inainte de plecare, in timp ce dansa, o zari pe ea...Fara sa clipeasca, merse direct inspre ea si o saluta. Amandoi erau foarte bucurosi ca s-au intalnit, au inceput sa danseze si sa se sarute. Se simtea atat de bine alaturi de ea, iar la un moment dat fata il saruta pe frunte de doua ori si il stranse la pieptul ei. El simti ca se topeste si in clipa aceea isi dadu seama ca si ea il iubeste cu adevarat. Mai dansara ceva timp imbratisati insa dupa ceva timp colegii baiatului au hotarat sa plece in caminul unde locuiau sa continue petrecerea iar el nedorind sa il supere pe prietenul sau de ziua sa, hotari sa plece cu ei. Nu dupa mult timp insa, gandurile l-au coplesit si incepu sa regrete ca a plecat de langa ea. Ajuns acasa s-a asezat in pat si a adormit trist gandindu-se ca o ranise lasand-o singura in acea seara. Dupa aceasta intamplare comportamentul ei s-a schimbat, devenind mai rece si nepasatoare. El simti acest lucru dar nu i-l spuse deoarece se simtea vinovat si spera ca intr-un fel sa se revanseze si ea sa il ierte. Intr-o seara, in timp ce vorbeau pe internet, fata ii spuse ca vrea sa iasa cu un baiat intr-un club. El s-a intristat atat de tare incat i-au dat lacrimile, dar stiind ca nu luase o decizie in privinta relatiei lor nu putu sa obiecteze si se prefacu indiferent la auzul spuselor ei. Fata simti acest lucru si incepu sa planga; stateau amandoi in fata calculatorului nestiind ce sa isi spuna; dupa cateva minute de tacere il saluta si iesi de pe mess (probabil iesi cu celalalt in club..). Baiatul ii dadu un mesaj de noapte buna dar ea nu ii raspunse si adormi trist. Dupa ceva timp, in timp ce statea intr-o seara in pat baiatul primi un telefon de la ea; era trista si se plimba singura prin parculetul din fata blocului ei. La auzul acestora el se imbraca si pleca imediat sa o insoteasca. Ajuns in parc, o zari de la distanta, Era imbracata doar in pajama , cu o geaca pe deasupra si parea foarte abatuta; o lua in brate si mersera sa stea pe banca lor preferata…Dupa ce afla de lucrurile care o suparau, baiatul incerca sa o inveseleasca si incepu sa se alinte si sa se poarte precum un copil mic deoarece stia ca asta e lucrul pe care ea il indragea cel mai mult. Reusi sa o faca sa zambeasca dupa care o saruta indelung..Au mai continuat sa se vada dar intr-o seara totul se schimba brusc; in timp ce stateau in parculet pe banca fata ii spuse ca nu mai poate continua cu incertitudinea referitoare la relatia lor si il ruga pe baiat cu lacrimi in ochi sa ia o decizie in ceea ce ii priveste deoarece in viata ei intervenise alt baiat. La auzul acestora acesta simti ca inima ii lua foc si incepu la randul sau sa planga. Se tineau in brate si plangeau ca doi copii, insa baiatul ii promise ca in zilele ce vor urma va lua o decizie in privinta lor. Ajuns in patul lui, nu reusi sa adoarma toata noaptea deoarece se gandea ca timpul pe care ea i-l daduse ca ragaz expirase si trebuia sa ia o decizie importanta cu privire la ei. Isi dadu insa seama ca o iubeste cu adevarat si chiar daca pana atunci nu avusesera statutul official de iubiti, o considera ca fiind a sa pentru totdeauna deoarece ea i se cuibarise pana in cel mai indepartat colt al sufletului. O zi mai tarziu, dupa ce se trezi, lua telefonul si fara sa mai ezite, lua telefonul si ii dadu un sms in care ii facu o declarative asemenea unui copil de clasa a 2-a care indrageste pentru prima data o fata : “vrei sa fii prietena mea? :”>”. Dupa cateva minute ea ii raspunse insa intr-un mod care l-a pus pe ganduri : “cine-i mic acolo si rusinos? ;;)” Cu toate ca iubita sa parea sa il alinte, el simti o anumita ezitare din partea ei si ca ii ascundea ceva dar nu zise nimic, crezand probabil ca doar se inseala. In duminica respectiva, dupa ce baiatul veni de acasa la parintii sai, o suna si stabilira ca in acea seara sa mearga dupa ea la mall unde iesise cu fetele, pentru a iesi la o plimbare dupa care sa vina la el acasa ca sa stea impreuna. Se imbraca si se aseza pe pat asteptand sa primeasca un semn de la ea cand va fi terminat cu fetele. Nu dupa mult timp primi un mesaj in care il ruga sa mai astepte putin deoarece intervenise ceva si avea sa mai intarzie. Trecusera 4 ore si ea a mai trimis cateva mesaje in care invoca niste scuze pt care avea sa mai intarzie. El nu se supara, insa in jurul orei 1 dimineata isi pierdu rabdarea..Cateva clipe mai tarziu primi alt mesaj in care iubita lui il ruga sa nu se supere deoarece plecase la o petrecere si urmau sa se vada alta data. Se intrista si se baga in pat fara sa ii mai raspunda la mesaj. A doua zi dupa ce se trezi merse la calculator si vrand sa vada daca e online pe messenger ca sa poata vorbi cu ea ca de obicei, intra pe un site pentru a verifica mai rapid acest lucru. Ingheta cand pe pagina acelui site aparu poza de la avatarul sau in care era alaturi de un baiat care o tinea dupa gat si o saruta pe obraz. I se facu rau pe loc si incepu sa tremure neputand sa creada ca fiinta pe care o iubea cel mai mult dupa mama sa putu sa ii faca asa ceva dupa tot ce se intamplase intre ei. Incepu sa planga si cu lacrimi in ochi ii dadu cateva mesaje in care incerca sa afle ce se intamplase. Incerca apoi sa o sune dar ea nu ii raspunse…A incercat sa faca aceste lucruri timp de cateva zile pana cand isi dadu seama ca ea il abandonase si nu mai vroia sa stie nimic de el . Vrand totusi sa clarifice lucrurile si sa afle de la ea ce se intamplase merse in parcul din jurul blocului ei si ii dadu mesaj ca o asteapta acolo ca sa vorbeasca. Se aseza langa niste copii care jucau sotron; i-a privit vreo doua ore, timp in care s-a tot gandit la momentele cand stateau impreuna pe acea banca si se purtau asemenea acelor copii inocenti, insa iubita sa nu mai aparu si pleca trist inspre casa coplesit de ganduri.. Avea probleme la scoala cu niste restante, urma sa aiba licenta intr-o luna la care mai avea mult de lucru, trebuia sa mai faca si niste analize dar durerea pe care o avea in suflet era mult mai mare si il facea sa nu ii mai pese deloc de ce urma sa se intample cu restul vietii sale. Dupa cateva zile in timp ce statea in pat, gandurile ii zburau numai la fata ce ii furase inima si se hotari sa ii mai trimita un mesaj. O intreba daca vorbise serios cand ii ea i-a spus odata ca nu o sa poata niciodata trai fara el.. Spre surpriza lui, aceasta i-a raspuns; plangea, i-a dat un sarut si i-a urat bafta la licenta. Au mai schimbat cateva mesaje dragastoase iar el se inveseli, incepu sa isi faca sperante, dar dupa alte cateva mesaje ea a incetat sa ii mai raspunda. A doua zi, arzand de nerabdare sa o vada, ii trimise un nou mesaj in care o ruga sa iasa la o plimbare prin parculetul din cartierul ei. Neprimind nici un raspuns, nu se descuraja, se imbraca si pleca hotarat sa ii faza o vizita. In apropiere de cartierul unde locuia ea, dorind sa traverseze o trecere de pietoni, isi arunca ochii in dreapta sa si o zari in departare; se tinea de mana cu baiatul din poza avatarului sau. Un fior rece il strabatu din cap pana in picioare si inima ii statu in loc. Fara sa mai gandeasca, se indrepta inspre ea. Ajunsa la o distanta de cativa metri fata de el, fata il zari. Facu ochii mari dupa care isi lasa privirea in jos rusinata. El o saluta, ii raspunse si ea timid fara sa il priveasca, si trecu mai departe. Baiatului ii dadura lacrimile si cu inima sfasiata continua sa mearga inainte fara sa stie incotro se indreapta. Dorea sa se intoarca sa ii ceara socoteala dar se abtinu si merse mai departe o buna bucata de timp cand se trezi in alta parte a orasului. Se aseza pe o bordura si statu ceva timp acolo pana cand reusi sa isi linisteasca furia si durerea, dupa care hotari sa se intoarca acasa. Intr-una din zilele urmatoare ii dadu un alt mesaj in care ii multumi pentru modul in care ea s-a purtat cu el si pentru iubirea falsa ce parea ca i-o poarta. Fata i-a raspuns, plangea si incerca sa se scuze pentru situatia la care s-a ajuns spunandu-i ca nu si-ar fi imaginat niciodata ca el i-ar fi spus "te iubesc". Se intrista si mai tare cand citi acestea si incepu sa planga si el; au mai schimbat cateva vorbe si din mesaj in mesaj au hotarat sa se intalneasca la ea acasa. Se imbraca in cateva clipe, lua un taxi si in cateva minute fu jos in fata blocului iubitei sale. Se aseza cu fundul pe treptele de la scara si emotionat astepta ca ea sa coboare. Trecura cateva minute si primi un mesaj in care aceasta il ruga sa urce pana la apartamentul ei. Ajuns acolo, se asezara fata in fata si fara sa isi spuna nimic se priveau in tacere. Ca sa destinda atmosfera, iubita sa incepu sa ii spuna ca vrea sa il bata rau de tot, intr-un mod care il amuza foarte tare pe baiat, deoarece tot timpul radea de ea spunandu-i ca e mica precum un bebelus si nu are forta sa faca asta. Incepu sa o mangaie pe mana apoi pe obrajii ei imbujorati dupa care o saruta indelung. La scurt timp sosira colegele sale de apartament si usor au inceput sa schimbe subiectul discutiei. Au mai stat impreuna ceva vreme, dupa care fata primi un telefon spunand ca trebuie sa plece cu o alta colega la cumparaturi. Au plecat impreuna, s-au mai plimbat putin, apoi o conduse sa ia un taxi si se despartira. Dupa aceasta intamplare ea a incetat din nou sa ii mai raspunda la telefon si mesaje, iar el trist incerca sa isi ocupe timpul cu lucrul la licenta pentru a mai uita de durerea ce il macina din ce in ce mai tare. La vreo doua saptamani, intr-o dupa-amiaza frumoasa de iulie dupa ce termina orele, baiatul merse cu cativa colegi la strand. Spre seara, ajuns acasa, dadu drumul la muzica si se aseza pe pat. Tresari la auzul soneriei care il anunta ca primise un mesaj si cu inima batand nebuneste se grabi sa il citeasca. Era mesaj de la iubita sa, in care aceasta ii spunea ca si ea la randul sau statea in pat singura si trista deoarece nimeni nu se gandea la ea. In acel moment simti ca ar fi vrut sa intre prin telefon ca sa ii fie alaturi, sa o tina in brate si sa o sarute, iar fara sa ezite o suna in clipa urmatoare. Ea ii raspunse, avea o voce trista si afla ca ajunsese acasa la parintii sai dar statea singurica pentru ca acestia erau plecati in Grecia. Fiindca nu se putea abtine sa nu se poarte copilaros cand vorbea cu ea, baiatul incepu sa o alinte si incet-incet reusi sa o inveseleasca. Au vorbit mult timp, dupa care, la sfarsitul conversatiei au hotarat ca o sa mai vorbeasca spre seara. Dupa ce a inchis, a ramas in pat, si emotionat se gandea daca ii va raspunde cand o va mai suna iar. Nu mare ii fu mirarea cand dupa cateva ore o suna si fata ii raspunse. Era mai vesela, au inceput sa se alinte si lucrurile pareau sa se schimbe in bine pentru amandoi. In acea seara adormi mai vesel ca niciodata, tinand perna in brate imaginandu-si ca e alaturi de ea. Peste cateva zile, iubita sa veni din nou in Iasi pentru a-si depune dosarul la facultatea de medicina unde urma sa aiba admiterea. Petrecura o dupa-amiaza frumoasa impreuna, ea aratandu-i mai multe bluzite pe care le primise cadou de la mama sa si cu care ii statea foarte frumos. Bucuros precum un copil deoarece era din nou alaturi de el, baiatul o lua in brate si o saruta. In timp ce stateau imbratisati in pat, iubitei sale ii suna telefonul si pleca in alta camera sa vorbeasca. Fara sa vrea, el zari primele cifre ale numarului care o apelase si isi dadu seama ca e un prefix al altei tari. Dupa ce aceasta se intoarse, o intreba daca a vorbit cu baiatul strain cu care o vazuse; ea lasa privirea in jos si recunoscu. Baiatul se intrista foarte tare, se intoarse cu spatele si inchise ochii suparat. Insa deoarece o iubea prea mult, nu putea nici macar sa fie suparat pe ea si dupa ce aceasta il lua in brate si incepu sa il alinte, paru ca uita pe moment de incidentul respectiv crezand totusi ca dupa cate au trait impreuna ea il iubeste cu adevarat. La ceva timp dupa aceasta intamplare iubita sa se intoarse in iasi insotita de mama sa pentru a da examenul de admitere. Dupa ce iesi de la test il suna, era foarte trista si nervoasa din cauza notei pe care o luase dar el incerca sa o calmeze si sa o linisteasca. Pentru ca mai avea treaba si a doua zi la facultate, mama ei o sfatui sa ramana la el asigurand-o ca are incredere in iubitul ei. Acest lucru il maguli pe baiat si il facu sa se simta foarte bine simtind astfel ca mama fetei il aprecia. Au petrecut din nou o dupa-amiaza frumoasa, au mers la cumparaturi, dupa care gatira impreuna o mancare care lui ii placu foarte mult, acest lucru facandu-l foarte mandru de iubita sa. Spre seara insa, in timp ce stateau in parc pe o banca, ea primi din nou un telefon si merse deoparte sa vorbeasca. Banuind despre ce e vorba, baiatul se intrista si pleca sa stea pe alta banca. Ea se intoarse la el, il lua in brate si incepu sa planga si incerca sa il alinte. Era suparat, dar tinea la ea si era hotarat sa lupte impreuna cu ea pentru iubirea ce si-o impartaseau. Dupa ce au plecat acasa in vacanta au continuat sa vorbeasca zilnic. Pareau ca sunt mai apropiati ca niciodata. El se trezea si adormea cu gandul la ea, isi vorbeau pana cand unul din ei adormea cu telefonul la ureche, pe baiat amuzandu-l de multe ori vocea ei cand aceasta era somnoroasa deoarece o facea sa para un bebelus cu nasul infundat. Zilele treceau si el o indragea tot mai mult, isi faceau planuri pentru cand urmau sa vina inapoi la iasi iar totul parea sa fie mai bine ca niciodata. Intr-o seara la sfarsitul lunii august in timp ce vorbeau pe messenger, iubita sa ii dadu webcamul si ii arata niste jucarii pe care i le cumparase deoarece se asemanau cu niste personaje din desene animate cu care ea de multe ori il compara. Lucrul acesta il facu foarte fericit pe baiat, si inainte sa mearga la culcare ii trimise un sarut cu degetul cum ii placea ei, iar iubita sa il alinta “ghemotoc”, alint care il facu sa se simta in al 9-lea cer. A doua zi dupa ce se trezi,el lua telefonul si ii trimise ca de obicei un mesaj dragut de buna dimineata insa fata nu ii raspunse. Banuind ca are treaba si nu poate vorbi incerca sa o sune dupa cateva ore insa ca si mai devreme ea nu ii raspunse la apel. Intamplarea se petrecu 3 zile la rand, timp in care baiatul incepu sa isi faca griji, crezand ca i s-a intamplat ceva rau. Ii trimise mai multe mesaje in care o ruga sa ii raspunda macar si sa ii spuna ca e sanatoasa si ca nu a patit nimic, insa nu primi nici un raspuns. Incepu sa doarma noptile din ce in ce mai putin deoarece isi facea griji si se gandea numai la ea iar afectat fiind si de problemele sale de sanatate incepu sa aiba atacuri de panica si sa se simta din ce in ce mai rau. Dupa doua saptamani, intr-o dimineata cand intra pe messenger, baiatul gasi un mesaj de cateva randuri de la ea scrise parca in graba in care ii spunea cu un ton rece ca isi doreste sa isi vada de viata ei si ca e mai bine pentru amandoi sa se desparta. Baiatul incepu sa planga in hohote, iar in capul sau totul deveni un haos, nestiind cum sa reactioneze si ce sa creada. Trecu mult timp pana reusi sa se reculeaga, se aseza in pat si cu ochii in lacrimi adormi cu gandul la ea. Vestea aceasta il afecta foarte tare si il facu sa se simta din ce in ce mai rau. Hotari sa mearga la iasi pentru a-si face o analiza RMN la cap pentru a scapa de incertitudini cu privire la sanatatea sa si fu programat pentru analiza exact de ziua sa. Merse de dimineata la clinica unde avea de efectuat examenul respectiv, dupa care se intoarse acasa deoarece rezultatul urma sa il afle cateva ore mai tarziu. Speriat si trist, se aseza in pat si incerca sa adoarma. Prietenii il tot sunau sa il felicite si incercau sa il inveseleasca dar el isi dorea sa auda lucrul acesta in special de la persoana pe care o iubea la nebunie si care acum nu ii mai era alaturi. Tresarea la fiecare apel si isi tot imagina ca e ea, isi facu sperante pana seara tarziu ca poate il va suna, insa in cele din urma se resemna, ofta lung si inchise ochii, nedorind sa se mai trezeasca…Cazu intr-un somn adanc si oribil care inca mai dureaza, asteptand insa din clipa in clipa sa se trezeasca in brate la ea.. si sarutandu-l pe frunte sa ii spuna ca a visat urat..
Povestile se termina cu bine…si finalul sper sa il scriem impreuna…
A fost odata…. si poate va mai fi…"

luni, noiembrie 29, 2010

Te iubesc

Esti primul om pe care il iubesc si simt ca parca nu e de ajuns, parca meriti mai mult.... si mi-e ciuda ca nu te pot iubi si dincolo de infinit.

luni, noiembrie 08, 2010

Imi ador viata!

Inima mi-e linistita. Lucrurile se intampla firesc si placut. Si au sens! Toate lucrurile din viata mea au sens!
Il iubesc. Ma iubeste. Ne iubim. Iubim copilul care ne face in fiecare zi sa zambim si mai mult decat am zambi daca am fi singuri.
Suntem fericiti. Toti trei.
Imi simt viata plina. De iubire. De fericire. De lucruri bune. De planuri mari si mici pentru viitor.
Am inceput sa am incredere. In mine. In tine. In viata. In iubire. In viitor.
Multumesc continuu. Cerului. Lui Dumnezeu. Copilei mele. Tie. Vietii. Si chiar si mortii pentru ca imi ingaduie sa mai traiesc aceasta viata minunata care ma copleseste in fiecare secunda.

miercuri, septembrie 29, 2010

6

Au trecut sase luni in care am simtit ca traiesc si in care am trait cat pentru cativa ani. Fiecare zi alaturi de tine a avut ceva special, ceva ce m-a facut sa imi doresc sa merg mai departe. Desi a trecut jumatate de an ne-am pastrat magia de la inceput, dorinta din priviri, dulceata din cuvinte si freamatul din atingeri. Se spune ca o data cu trecerea timpului lucrurile se estompeaza, relatiile se rodeaza si devin monotone, sufletele se lenevesc, dorinta scade. La noi este pe dos! Totul creste cu fiecare zi care trece, capata nuante mult mai vii decat la inceput, invaluite intr-o lumina din ce in ce mai calda si parfumate cu un parfum din ce in ce mai dulce.
N-am crezut ca vom ajunge pana aici. Recunosc. La fel cum recunosc ca mi-am dorit din toata inima sa ramanem impreuna inca din prima clipa cand te-am cunoscut. Dar nu am gasit puterea sa am avut incredere in tine, in NOI.
Azi totul pare mai clar, mai limpede, mai sigur, dar in acelasi timp complicat, incetosat si indescifrabil. Dualitatea aceasta a lucrurilor ma fascineaza. Si nu mi-a fost dat sa o cunosc pana la tine.
Sunt momente in care sufletul mi-e prea plin de tine si momente in care imi simt sufletul atat de gol, momente cand te ador si momente cand as fugi de tine, momente cand multumesc Cerului ca te-am intalnit si momente cand ma intreb ce sens are sa ramanem impreuna?
Uneori sunt derutata de tot ce mi se intampla, alteori coplesita.
Te iubesc, iti spun sa pleci, apoi te pastrez, te ador, iti cer sa imi promiti ca nu vei pleca, te sarut, iar iti cer sa pleci, apoi imi vine sa fug departe de tine si-apoi te iubesc din nou de parca s-ar termina lumea. Simt ca orice-as face raman cu tine. Caci toate drumurile doar spre tine ma poarta, dragul meu. Si in ciuda tuturor nelinistilor si furtunilor doar langa tine imi gasesc linistea.
Ain’t love grand?!

vineri, septembrie 10, 2010

Ne iubim

Ieri am plans.
Stateam in mijlocul strazii si ma uitam dupa tine. Abia asteptam sa apari. Sa ma strangi in brate, sa ma privesti (asa cum numai tu stii sa o faci) si sa ma saruti. Un sarut care sa imi povesteasca despre cat de dor ti-a fost de mine.
Stateam in mijlocul strazii ferindu-ma de masinile care treceau si ma uitam dupa tine. Nu mai veneai. Mi se parea o vesnicie timpul pana sa te pot vedea.
Stateam in mijlocul strazii si ma uitam din secunda in secunda la ceas ofticandu-ma pe timp ca nu e in strare sa treaca mai repede.
Mi-era un dor nebun de tine. Atat de dor incat imi venea sa plang. Mi-era dor si pofta si drag sa te simt din nou in bratele mele.
Ochii mei te cautau in departare si din dorinta de a te vedea iti compuneau chipul din frunzele ingalbenite ale copacilor si mi se parea ca apari...
Inima mi se zvarcolea in piept cat p’aci sa iasa afara...
Te-asteptam cu-atata dor de parca se sfarsea lumea.
Te imploram in gand sa vii mai repede.
Si-ai aparut!
M-ai luat in brate, m-ai privit in ochi, m-ai strans tare, tare si m-ai sarutat.
Mi s-a taiat inima in doua de-atata iubire cata am simtit, am primit si-am daruit in acele clipe.
Mi s-au inmuiat picioarele.
Mi s-a oprit respiratia.

Neuronii fugeau care-ncotro dovedindu-se invinsi in incercarea de a intelege cum poate un om sa iubeasca atat de mult.
Buzele mele alergau peste buzele tale...
Era liniste si iubire in bratele tale.
Si timpul, vrand parca sa isi ceara iertare, se opri in loc.
Cu greu ne-am desprins unul din bratele celuilalt, ne-am urcat in masina si am pornit spre casa.
Cu capul sprijinit pe umarul tau simteam fericirea si iubirea tasnindu-mi din ochi.
Uitand sa fii atent la drum m-ai privit ingrijorat:

- Ce ai patit, iubita mea?
- Nu am patit nimic. Doar TE IUBESC!
- Cunosc sentimentul, ingerul meu. Si eu TE IUBESC!

Ne-am sarutat indelung.

luni, august 16, 2010

Vis frumos


As vrea sa fiu insarcinata.
Imi doresc asta!
Imi doresc sa simt din nou cum creste viata in mine in fiecare clipa. Imi doresc sa iti port copilul, sa simt din nou fluturasi zburandu-mi prin burtica.
Spui ca si tu iti doresti.
Unii ar spune ca sunt iresponsabila si nebuna. Insa eu stiu ce imi doresc. Si nu stau sa ma gandesc ca nimic nu e sigur intre noi, nu ma gandesc ca nu-ti sunt sotie, nu m agandesc ca te stiu doar de cateva luni, nu ma gandesc ca poti pleca in orice clipa si pot sa raman iar singura. Nu ma gandesc ca uneori descopar ca ma minti si tu negi desi stii ca am dreptate, nu ma gandesc ca uneori simt ca nu ma mai vrei si nu ma mai iubesti, nu ma gandesc ca uneori te simt atat de departe de mine. Nu ma gandesc decat ca ma simt pregatita sa fiu mamica din nou si imi doresc atat de mult inca un copilas incat pare ca nimic din lumea asta nu mai conteaza mai mult decat dorinta mea.


Am invatat ca a avea un copil nu este legat de a fi intr-o familie sau a fi implicat intr-o relatie serioasa. Nimeni si nimic nu-ti poate garanta ca omul de langa tine iti va fi alaturi si peste 1 mie de ani. Lucrurile se schimba. Oamenii se schimba. Vin si pleaca. Dupa bunul lor plac. Dupa prioritatile pe care le au la un moment dat. Trebuie sa fii sigur doar pe tine. In tine sta totul. Doar tu te poti ajuta in orice situatie. Doar tu iti vei fi mereu aproape.


Uneori inchid ochii si ma gandesc cum ar fi sa avem copilul nostru.
Te si vad pe tine cu ghemotocul acela cu ochisori in brate, fiind tare grijuliu sa nu il scapi, sa nu il strangi, sa nu il tii cumva cum nu i-ar placea. Iti vad ochii mari si fericiti. Inmuiati in lacrimi de fericire.
Esti tatic!
Pentru prima oara in viata ta esti tatic! Si fericirea este un cuvant mult prea mic pentru a descrie tot ce simti.
Tot ce simtim.

Eu... Eu te privesc multumita, implinita si fericita. Mi-am implinit inca un vis. Esti tatal copilului meu. Iti privesc tacuta ochii. In ei se vede toata fericirea ta. In ei se vede totul. In ochii tai se vede viitorul nostru, impreuna. Si stiu ca nu-s nebuna. Iubirea noastra toata e concentrata acum in acest copil mic si frumos pe care il tinem in brate.
Te privesc. Iti sta bine fiind sotul meu si taticul copilului nostru. Parca ai fost creat pentru astea doua „functii”. Si te ador!
Vreau sa ii oferim toata dragostea din lume. Vreau sa il crestem impreuna. Vreau sa se joace impreuna cu Irina. Si noi sa ii privim fericiti. Copiii nostri. Impreuna. O familie.
Fe-ri-ci-ta!!!

Suna telefonul si ma trezesc.
Pacat.
Visam atat de frumos...

miercuri, august 04, 2010

Mr. Prima Oara

Am trecut de mult de varsta descoperirilor, a noutatilor a “primelor dati”.
Am trait suficiente experiente ca sa pot sa invat ceva, am trait suficiente dezamagiri ca sa invat sa plang numai cand este cazul si cand se merita, am trait destule “iubiri” ca sa pot spune ca stiu ce inseamna iubirea, am umblat prin suficiente locuri pentru a putea sa ma consider un calator, am vazut suficiente lucruri si situatii ca sa cred ca stiu aproape tot ce se poate stii despre… tot!
Credeam ca viata mea a intrat in linie dreapta. Simteam ca nu mai putea fi nimic care sa ma uimeasca, nimic care sa ma impresioneze, nimic care sa ma faca sa tresar, nimic care sa ma faca sa rad cu pofta, nimic care sa ma mai faca sa doresc sis a iubesc cu disperare pe cineva.
Dar ai aparut tu, iubitul meu. Si viata mea parca a luat-o de la inceput. Nimic din ce traiesc cu tine nu seamana cu ce am trait in trecut. Nimic nu seamana cu acel “tot” despre care credeam ca stiu aproape tot ce era de stiut. Cu tine parca fac totul pentru prima oara. Cu tine invat sa respire, sa cant, sa ma bucur, sa alerg, sa merg, sa deschid ochii desi tot inchisi raman, sa ma bucur, sa strig de bucurie, sa rad cu toata fiinta mea, sa ma mir, sa ma simt impresionata, sa traiesc fiecare zi la intensitate maxima, de parca ar fi ultima.
Esti Iubitul “Prima Oara’! Cel care mi-a schimbat si reinventat viata. Care a dat alt sens existentei mele.. Cel care a inventat Fericirea si Iubirea doar ca sa mi le oferi mie.
Viata mea cu tine a devenit un sir nesfarsit de a face totul pentru prima oara.
Imi place. Sunt fericita. Iubesc. Te iubesc. Te ador.
Si iti multumesc.

marți, august 03, 2010

Lacrimi de Fericire

Te privesc si imi vine sa plang. Fiecare gest al tau doare de… fericire!
Te privesc si nu imi vine sa cred ca esti cu mine, ca ma privesti pe mine, ca imi spui mie ca ma iubesti, ca ma sorbi pe mine din priviri…
Nu pot sa cred ca esti real. Ca existi!
La tine totul este la superlativ. Privirea, atitudinea, gesturile, vorbele, hainele, mersul, vocea, gandirea… totul! La toate astea se adauga felul unic cum stii sa ma faci sa ma simt in fiecare clipa cand suntem impreuna. Habar nu am daca felul cum ma privesti pe mine este felul in care le-ai privit si pe cele dinaintea mea... Habar nu am daca si cu ele te purtai la fel si le faceai sa se simta speciale, importante si unice… Habar nu am daca asa faci cu orice femeie. Si cumva nu ma prea intereseaza. Pentru ca tot ce faci pare atat de pentru mine incat nu are sens sa ma mai gandesc la trecut. Insa ma gandesc cum ar putea cineva sa continue sa traiasca dupa ce te-a cunoscut pe tine, dupa ce ti-a simtit sarutarile catifelate, dupa ce ti-a simtit atingerile tandre, dupa ce ti-a auzit cuvintele fermecatoare si te-a privit in ochii aceia ai tai frmosi si calzi pe care eu ii simt acum doar ai mei.
Oare cum poate cineva sa traiasca fara tine?
Ma gandesc si cumva imi vine sa rad… Daca ar fi murit toate ar fi fost doliu national.
Si-atunci incep sa cred ca ori ele nu au stiut sa vada tot din tine, nu au stiut sa stoarca tot binele si frumosul de care esti capabil, ori nu au stiut sa pastreze ce aveau, ori tu nu te-ai mai purtat asa cu nimeni pana acum…
Numai Dumnezeu stie de ce mi-a dat sansa sa te am eu, sa te iubesc eu, sa te pastrez eu, sa vrei sa ma iubesti, sa vrei sa ramai cu mine, sa imi permiti sa te iubesc…
Nu imi vine sa cred ca esti al meu si ma adori. Cand vad felul cum ma privesti, cand vad cate faci doar sa ma vezi fericita, cand vad ca toate gandurile tale sunt pentru mine, cand simt cat de mult ma iubesti toata fiinta mea urla de fericire si-atunci ochii mei plang. Ochii mei plang lacrimi de fericire.
E prima oara cand iubirea si fericirea depasesc pragul de prea plin si se revarsa prin ochii mei pe care tu ii vezi frumosi. E prima oara cand fericirea doare cu aceasta durere placuta care imi face sufletul sa planga. E prima oara cand iubesc atat de mult. E prima oara cand multumesc Cerului in fiecare zi ca te-am cunoscut si ca vrei sa fii al meu clipa de clipa.
Te iubesc cu o iubire care doare placut. Te ador si datorita tie mi-e dat sa traiesc aceasta fericirea imensa care imi prea-umple sufletul asa cum nu am indraznit niciodata sa sper ca se poate.
Si continui sa ma intreb de ce?! De ce eu?! De ce cu mine?! De ce pentru mine?!
Poate ca si pentru tine e prima oara. Poate ca si pentru tine e unic.
Sau poate ca lui Dumnezeu ii plac lacrimile de fericire.

joi, iulie 29, 2010

Mi cama huele a ti...

http://www.youtube.com/watch?v=qxuAWU_VX34

Mi-ai spus ca ma iubesti...

Mi-ai spus ca iarba, copacii, cerul, plantele, pasarile, soarele.... totul a fost creat pentru noi doi, sa ajute la fericirea noastra.
Mi-ai spus ca tot Universul a contribuit la intalnirea noastra.
Mi-ai spus ca in clipa in care ne-am intalnit tot Universul s-a dat peste cap si toate legile lui s-au schimbat.
Mi-ai spus ca noi doi, prin iubirea noastra, stapanim Universul intreg.
Mi-ai spus ca noi doi nu mai suntem de ceva timp doi, ci am devenit unul singur, indestructibil.
Mi-ai spus ca ma iubesti...