Adevarat a inviat!

A fost un Paste linistit... Cel mai linistit si mai frumos Paste din cate am trait pana acum. Am inteles pentru prima oara ce inseamna un Paste petrecut IN FAMILIE. Si este atat, atat de frumos. E un sentiment pe care nu stiu cum sa il exprim in cuvinte asa ca am sa il pastrez pe raftul cel mai de sus al sufletului meu, acolo unde nu ajunge nimeni chiar daca s-ar ridica pe varful degetelor de la picioare..., chiar daca s-ar urca pe turnul din Pisa...
Am devenit brusc, egoista!

Te-am regasit, iubire!

Te-am regasit, iubire!
Asa cum te stiam, asa cum erai cand m-am indragostit de tine.
La fel de cald, la fel de iubitor, la fel de atent, la fel de indragostit, la fel de al meu.
Te iubesc!

As vrea sa pot sa te mai cred...

As vrea sa pot sa te mai cred cand imi spui vorbe ce mi-ai mai spus...
As vrea sa pot sa te mai cred cand ma-mbratisezi cum m-ai imbratisat de o mie de ori...
As vrea sa pot sa te mai cred cand imi soptesti iubirea ta imensa...
As vrea sa pot sa te mai cred cand ma privesti senin ca-n prima zi...
As vrea sa pot sa mai cred ca exista iubire...
As vrea sa pot sa mai cred ca nu ne vom desparti....
As vrea sa pot sa mai cred ca inima ta bate pentru mine...
As vrea sa pot sa cred ca totul este si va fi bine, dar m-am pierdut de mine, de tine si de noi... Bantui pe carari de neincredere, indoiala si deznadejde... Singura nu mai pot gasi drumul inapoi...
Tu unde esti ?!