miercuri, martie 31, 2010

Am ales sa plec…

Am ales sa plec… Doare cumplit… Poate si tu simti aceeasi durere… Sau poate nu…
Ma gandesc intr-una la tine si mi-e dor… Mi-e foarte dor de tine… Nu mi-a fost usor sa ma desprind de tine… Stiam ca ma va durea amintirea ta... Stiam ca in suflet va ramane imaginea ta asemeni unui tatuaj… Dar am facut-o pentru ca uneori distanta doare prea tare, incertitudinea doare prea tare, pentru ca simti ca unele lucruri trebuie sa ramana altora nu tie, pentru ca uneori simti ca trebuie sa treci peste si sa incerci sa iti continui viata…
Am ales sa plec insa ma gandesc oare chiar a fost alegerea mea sau era ceea ce trebuia sa fac? Oare am avut de ales?
Am ales sa nu mai stiu nimic de tine… , sa nu iti mai vorbesc, sa nu te vad, sa nu iti mai spun ce simt… Daca am ales toate astea atunci de ce te mai simt inca? Oare de ce simt ca te gandesti la mine? Oare de ce simt ca ma doresti? Oare de ce simt ca nu e sfarsitul aici?

...sa adorm si sa ma trezesc cu tine, iubitul meu dulce...

te simt mereu langa mine, simt ca te gandesti la mine, simt ca ti-e dor de mine, simt ca iti lipsesc, simt ca si tie iti este greu fara mine, simt ca ma adori..., simt ca ma vrei langa tine, simt ca sunt in sufletul tau... Dar este atat de bine cand imi spui si tu, iubire, toate astea.... Imi place cand imi spui ca ma adori.
E atat de placut sa adorm si sa ma trezesc cu tine... Chiar si asa numai in gand, tu fiind departe deocamdata... Ma gandesc cum ar fi sa dorm in bratele tale, sa adorm ascultandu-ti bataile inimii si soaptele spunandu-mi ca ma adori, simtindu-ti mana cum se joaca prin parul meu....
Sunt atat de multe lucruri simple pe care as dori sa le traiesc cu tine, iubitul meu...
Sunt atatea si atatea lucruri pe care le vom trai atunci cand, in sfarsit, vom putea sa fim impreuna.

Va trebui sa renunt la tine intr-o zi...

Va trebui sa renunt la tine intr-o zi... Am stiut acest lucru inca inainte de a te cunoaste... La inceput a fost un joc... frumos. Apoi... a devenit serios, intens, coplesitor, ametitor, ispititor, dulce... avand parfum suav de fericire...
Acum ma lupt cu mine in fiecare clipa sa pot renunta la tot ce imi oferi, la tot ce ma faci sa simt, la tot de traiesc impreuna cu tine... Ma lupt cu inima sa te elibereze... Ma lupt cu sufletul sa nu te mai doreasca... Ma lupt cu gandurile sa te lase sa iti continui trecerea prin viata fara mine... alaturi de cineva care sa te iubeasca mai presus de toate si care sa poata sa ti se ofere pe de-a-ntregul... Asa cum e firesc... asa cum... TREBUIE!

marți, martie 30, 2010

.

...e umitor cum cu un gest simplu... poti sa cladesti in mintea mea o lume intreaga... o lume care e atat de frumoasa incat ma doare frumusetea ei... si durerea aceasta dulce se sparge in mii de lacrimi care-mi umezesc ochii .... spalandu-mi obrajii cu tot ce simt pentru tine...

Asteptare...

Simt ca am atata nevoie de tine…, dar este mult prea grea asteptarea… Este atat de greu atunci cand as vrea sa iti vorbesc si nu stiu unde te-as putea gasi… Nu imi ramane decat sa te astept… Stau, privind in gol si numar fiecare secunda care trece pana cand vei aparea din nou… si voi putea sa simt iar inima cum imi bate mai tare… O inima plina de tine! O inima fericita numai cand apari tu… O inima devenita dependenta de tine… O inima care te iubeste si te cere neconditionat…
Oare stii ca iti vorbesc in gand de cate ori raman singura fara tine? Oare stii ca nu mi te pot scoate din minte si din suflet nici macar cinci minute pe zi? Oare stii cat insemni pentru mine? Oare stii? Oare conteaza? Oare iti pasa? Oare tu ce simti? Pentru tine cum e?
Este totul atat de trist si pustiu fara tine… Ma simt atat de singura, atat de pierduta si atat de trista…
Vino! Revino…

vineri, martie 26, 2010

...pana cand voi putea sa te am pe de-a-ntregul!

As vrea sa te privesc cum dormi.... sa-ti sarut pleoapele si visele ....sa-ti mangai trupul obosit....as vrea atat de mult sa te vad... sa iti simt aerul, inima si freamatul interior... sa fiu parte din tine... sa ma poti tine in brate si sa ma saruti... incerc sa am rabdare... si ma lupt cu fiecare secunda pe care o numar pana cand voi putea sa te am pe de-a-ntregul...

Stiu ca e o nebunie... stiu ca nu se face asa... stiu ca e ciudat si un pic aiurea.... dar este ceea ce simt acum.... si toate numai pentru tine!

joi, martie 25, 2010

Ai devenit o voce...

Brusc ai devenit o voce... O voce care a trezit in mine o multime de sentimente placute... O voce care m-a facut sa tremur de placere, incantare si dorinta! Wow! Cum reusesti, oare, sa faci toate astea?! Cum poti sa ai aceasta putere asupra mea? Esti vrajitor?! Cine esti oare? De unde vii? Ai sa dispari?! Ce vrei? Ce sunt eu pentru tine?! Ce joc este asta?! Mi-ai umplut mintea de-ntrebari, mii de fluturi simt in stomac, inima parca a luat-o razna... si mi-e dor... mi-e deja atat, atat de dor de tine!
O voce care m-a tulburat... oferindu-mi un strop din tine....... pentru care platesc deja cu linistea mea... O voce care mi-a intrat direct in suflet! O voce pe care, desi e mult prea devreme, simt ca o ador!
O voce care topeste inimi...

luni, martie 22, 2010

Dor

Mi-e dor sa vad ochii pe care inca nu i-am vazut..
Mi-e dor sa sarut buzele pe care inca nu le-am sarutat…
Mi-e dor sa aud soaptele pe care inca nu le-am mai auzit…
Mi-e dor sa-mi simt mana in mana ta…
Mi-e dor sa simt mangaierile pe care inca nu le-am simtit…
Mi-e dor sa simt trupul pe care inca nu l-am mai simtit…
Mi-e dor sa-ti spun “Te iubesc!”

sâmbătă, martie 20, 2010

Esti o iluzie...

Esti o iluzie... Doar o iluzie... Mi-e atat de clar ca nu ai putea sa fii vreodata mai mult decat o simpla iluzie... Atat de clar incat ma incapatanez sa demonstrez ca e asa cum cred eu... Atat de clar incat as fi in stare sa te transform eu intr-o iluzie numai sa nu imi dau „sansa” sa sufar din nou... Nu mai vreau sa planga ochii mei... Nu mai vreau sa am inima sfasiata... Nu mai vreau sa cred in iluzii!! Nu mai vreau!
...Ti-as face rau, poate... As face toate astea... fara sa tin cont ca dincolo de a fi o iluzie, esti un om..., un om cu suflet bun... cred...

Esti o iluzie care ma atrage din ce in ce mai mult... O iluzie care imi macina mintea cu intrebari si sufletul cu sentimente ciudate... O iluzie care imi invadeaza incet, dar sigur dorintele, gandurile, sperantele, visele... O iluzie care m-a trezit la viata, care ma face sa sper, , sa traiesc, sa plutesc, sa dansez, sa doresc, sa cant, sa ofer, sa visez... O iluzie de care am atata nevoie desi o resping cu atata incapatanare... O iluzie care mi-ar putea salva viata, mintea, sufletul si mintea... Ai putea face toate astea... daca te-as lasa...
Ma simt din ce in ce mai plina de tine!
Si-mi place!

vineri, martie 19, 2010

Ciudat...

E ciudat cum o persoana pe care nu o stii, nu ai vazut-o niciodata in viata, nu i-ai simtit niciodata rasuflarea calda, nu i-ai mangaiat niciodata chipul, nu ai tinut-o niciodata de mana… iti poate intra in suflet atat de profound...
E ciudat cum necunoscutul te poate cuceri in felul asta, cum iti invadeaza sufletul in fiecare zi mai mult…
E cudat cum totul incepe sa capete mai mult sens doar in prezenta literelor lui mici si negre pe un ecran monoton….
E ciudat cum te surprinzi asteptandu-l, privind pierduta monitorul, punandu-ti o gramada de intrebari si temandu-te ca poate te-a uitat, poate te-a abandonat, poate nu ii mai pasa de tine…
E ciudat cum orice ai face il ai tot timpul in gand si chiar daca nu te aude vorbesti cu el toata ziua si uneori chiar si in vise noaptea…
E ciudat cum incepi sa iti doresti sa stii mai mult, sa ai mai mult, sa ceri mai mult, sa oferi mai mult, sa primesti mai mult, sa speri mai mult, sa obtii mai mult, sa simti mai mult…
E ciudat cum, desi stii ca nu e bine, te aventurezi in acest necunoscut ambiguu si nesigur pasind atat de sigur pe un teren atat de nisipos…
E ciudat cum simti ca il cunosti de cand lumea fara sa stii macar ce fel de mancare ii place sau ce culoare de camasi prefera…
E ciudat cum simti inima ca bate mai tare de fiecare data cand apare si parca-ti vine sa ii sari in brate si sa il sufoci cu miliarde de sarutari feirbinti care sa ii povesteasca toata asteptarea ta…
E ciudat cum iti place sa iti chinui mintea si inima cu aceasta iluzie imensa sperand ca poate intr-o zi vei avea mai mult decat nu ai azi…
E ciudat cum iti deschizi sufletul de fiecare data cand apare, asemeni unei gazde primitoare care-si intampina oaspetii cu bucurie si o multime de bauturi alese si mancaruri gustoase…
E ciudat cum incepi sa ai melodii care-ti amintesc doar de el…, ca si cum el si-ar canta dragostea pentru tine…
E ciudat cum iti apare in vise noaptea sarutandu-ti pleoapele si aducand ingerasii sa iti vegheze somnul…
E ciudat cum deodata devine centrul universului tau si toate celelalte lucruri care pana atunci erau mari devin acum mici, mici, mici…si neinsemnate…
E ciudat cum iti risti linistea, sufletul, viata, integritatea, mintea, libertatea, stabilitatea pentru o astfel de iluzie despre care stii inca de la inceput ca intr-o buna zi va disparea la fel de simplu pe cum a aparut…