De multe ori vad chatul ca pe o scena unde dam reprezentatii aproape zi de zi. Fiecare isi joaca propriul rol sau alte roluri pe care si-a dorit intotdeauna sa le joace si nu a avut unde. Exista actori principali, care discuta mai mult pe main, sunt cunoscuti si cititi de aproape toti userii, exista actori secundari, cei care vorbesc foarte putin in public si mult in privat, figuranti care doar intra si ies, si spectatori, cei care nu vorbesc nici in public si nici in privat, doar stau si privesc cum se deruleaza randurile de litere multicolore ale actorilor principali si secundari.
Tastezi un nick si cateva cifre si urci pe scena numita simplu chat. Nu stii ce va urma, cand vei iesi, cu cine te vei intalni, despre ce veti discuta... Asta e farmecul, cred. Si apoi, este atat de simplu: intri si iesi cand ai chef..., poti ignora o persoana enervanta sau antipatica..., iti poti schimba nick-ul sau chatul oricand vrei...De-am putea face toate astea si-n viata reala! Dar, oare, dac-am putea, n-ar fi toata viata noastra un haos? Am mai stii cine suntem, cum suntem, pe cine avem langa noi, incotro ne indreptam, ce ne dorim, ce avem si ce putem sa facem?
Chatul este un loc unde poti sa alegi sa fii tu, asa cum esti in realitate, sau sa fii tu asa cum nici tu nu stiai ca poti sa fii. Iti ofera libertate... Libertatea de a spune ce vrei, cum vrei, cui vrei... indiferent cat de ciudat, nepotrivit, sincer, grosolan, prostesc, senzual, mitocanesc, arogant, pornografic, mistocaresc... ar parea. Este un loc unde poti sa te regasesti sau sa te pierzi... Unde poti invata lucruri bune si lucruri rele... Unde poti pierde timpul sau il poti castiga... Unde te poti refugia atunci cand simti ca in lumea reala nu mai e loc si pentru tine... Unde poti cunoaste oameni sau doar nick-uri... Unde poti regasi iubiri pierdute... Unde mai poti sa "vezi" persoane cu care in realitate stii ca nu te mai poti vedea nicicand... Stii ca nu-i poti vorbi, nu-i poti zambi, dar macar o stii ca ea e... si e acolo, langa tine... la o distanta de 3 nick-uri... Si doare, dar e mai bine decat nimic. (Oare e mai bine?! ) Unde poti sa razi, sa plangi, sa fumezi, sa saluti doar din emoticoane... Unde te poti reface dupa o despartire dureroasa... Unde te poti amagi ca iti traiesti viata... Unde poti gasi ceva pentru diseara la asternut... Este un loc unde poti sa te joci asa cum uneori in realitate nu ti-e permis sa faci... Un loc unde iti dai seama cate reguli tampite exista in societatea asta, ca traim toti dupa aceste reguli si apoi ne miram de ce nu ne simtim liberi...
Pe chat se nasc idile, uneori "mari iubiri"..., se construiesc vise, se amagesc vieti, se fac farse, se imbata lumea cu apa rece, se fac legaminte, se jelesc iubiri pierdute din cauza ca s-au vrut proiectate in realitate, iar realitatea taie sec, dur si fara mila ca o ghilotina tot ce apartine virtualului, se discuta verzi si uscate, se stabilesc intalniri reale, se face cybersex, se plange, se rade, se fac mistouri, se cearta lumea, se fac arogante, se zboara pana la cer si inapoi, se naste, se renaste si se moare cu o viteza ametitoare...
Dar, oare, cine aplauda si cine va fi aplaudat la final?!
Oare cine mai prinde finalul?!
Sau cine-l va pierde?!
.nix
