vineri, decembrie 25, 2009

Craciun cu sarutari de orhidee

O petala de orhidee, aparuta de nu stiu unde, mi-a atins intr-o zi tamplele obosite… Am inchis ochii si m-am lasat purtata de atingerea ei suava, ca o parere…
I-am simtit mangaierea fina peste gandurile amortite de placere… Am simtit cum imi saruta visele trezind in mine dorinte necunoscute pana atunci. O petala transformata ca prin minune in miliarde de alte petale parfumate… , buze albe-roz alunecand incet si sigur peste pleoapele mele inchise de placere…, peste obrajii scaldati in nectarul sufletului meu trezit dintr-un somn adanc, peste buzele mele arzande de-atata asteptare… Sarutari de orhidee coborand, lasand in urma lor o dunga fina de placere, incantare si dorinta. Trupul meu, prizonierul atator sarutari din ce in ce mai intense…, savurand lacom, prin toate celulele, acest dar de iubire primit pe neasteptate din partea nu stiu cui…
Venele mele, purtand in ele miliarde de petale frumos parfumate… Sangele meu, o dulceata de petale de orhidee, hranindu-mi intreaga fiinta… Sufletul meu, ca o imensa florarie de lux, oferind flori multicolore, rare, frumos mirositoare si nepretuite... Flori in forma de ganduri mirate, de inimi indragostite, de atingeri care infioara, de dorinte nesatule, de vise implinite, de asteptare incheiata, de implinire totala.
Mi-e sufletul o sarutare imensa intre flori de toate felurile si culorile! Miros toata a primavara, a parfum de inceput de fericire. Ochii mei povestesc deja viitorul! Inima mea asteapta rabdatoare sarutul inevitabil cu sufletul tau din ce in ce mai dornic de mine…
Traiesc o iarna perfecta! E-atat de cald, de liniste si ninge neintrerupt cu fulgi alb-roz de… Iubire!