miercuri, februarie 03, 2010

O fetita si-un tatic

Intotdeauna am admirat si am fost fascinata de barbatii care se ocupa de cresterea copiilor lor. Mi-a placut sa le urmaresc gesturile cand isi imbraca odraslele, cand le dau sa manance, cand le schimba scutecele, cand ii invata sa mearga pe bicicleta, cand joaca fotbal cu ei in curtea scolii, cand ii leagana sau cand le citeste seara o poveste de noapte buna…
Azi mi-a ramas in minte o imagine a unei fetite cu taticul ei…
Eram intr-o clinica medicala particulara… Ei doi iesind din cabinet unde fetita fusese vaccinata. Se stie ca toti copiii plang la vaccin. Fetita nu scosese un sunet!
- Sunt mandru de tine. Ai fost foarte curajoasa! Te iubeste, tati!
Apoi a imbratisat-o cu dragoste si a pupat-o pe obraz.
- Tati?! Nu putem sa mai stam un pic sa ma joc? Vreau sa coloreeez!!!
- O sa colorezi acasa, draga mea… Si o sa te joci cu ursuletul in masina. Hai sa ne imbracam.
Stateam si ii priveam fascinata… Ii vorbea cu atata dragoste… Felul cum ii punea hainutele pe ea. Cu atata grija… Un pic stangaci, dar cu foarte multa grija sa fie totul in regula.
-Dar e departe pana acasa. Asa ai zis. Ca e departe casa noastra.
-Da. Este departe, dar asta e. Vom ajunge acasa si vei putea sa colorezi.
-Dar mama de ce nu e atat de departe de doctor?
-Ce zici???
-Ca mama nu sta atat de departe de doctor. Ea sta mai aproape!
-Hahahaha! Cum sa stea mama mai aproape si noi mai departe? De unde ai scos asta? Mama sta impreuna cu noi, stam in aceeasi casa, printesa mea.
Imbratisare din nou… La fel de tandra…
I-a pus geaca, caciulita si fularul… A luat-o de manuta si … au plecat impreuna spre casa… unde vor fi din nou o familie fericita…