Toata viata am avut parte de iubiri imposibile… A devenit ca un blestem… , ca un mod de viata…, ca un facut. Tot ce ajung sa iubesc devine (sau aflu ca e) imposibil pentru mine. Tot ce iubesc nu poate fii pentru mine. Tot ce iubesc nu poate fii al meu. Pot doar sa am franturi, bucatele, ramasite, firimituri… Tot ce ating, tot ce sarut, tot ce imbratisez dispare!
Un magnet de iubiri imposibile… Asta sunt!
Am incercat sa inteleg de ce…, a cui e vina, unde gresesc, ce am sau ce nu am, de unde vin toate astea? Un timp am disperat, am fost furioasa… pe mine, pe el, pe noi, pe viata… uneori pe Dumnezeu! Apoi m-am linistit si am acceptat lucrurile asa cum veneau. Le stiam deja evolutia. Era prea putin probabil sa iasa ceva din tipar. Prea putin probabil…
Acum stau si ma gandesc: iubirile imposibile sunt chiar imposibile? Sau adevarata cauza a imposibilitatii lor este ca sunt impartasite doar cu oameni care nu isi pot asuma decizii, care nu pot sa se rupa de trecut, care nu pot face totul pentru o iubire? Incep sa cred din ce in ce mai mult ca iubirile imposibile se nasc din neputinta oamenilor de a hotari pentru viata lor, din incapacitatea sau comoditatea lor de a-si asuma responsabilitati, din delasarea, din insuficienta implicare, din nepasarea, din… inconstienta unora.Pentru mine nu exista: “Te iubesc, DAR…”. Pur si simplu nu exista! Si n-ar trebui sa existe pentru nimeni! E doar un pretext de a castiga timp, de a lasa lucrurile la voia intamplarii, un mod de a amagi inimile slabe si mintile neantrenate…
Un magnet de iubiri imposibile… Asta sunt!
Am incercat sa inteleg de ce…, a cui e vina, unde gresesc, ce am sau ce nu am, de unde vin toate astea? Un timp am disperat, am fost furioasa… pe mine, pe el, pe noi, pe viata… uneori pe Dumnezeu! Apoi m-am linistit si am acceptat lucrurile asa cum veneau. Le stiam deja evolutia. Era prea putin probabil sa iasa ceva din tipar. Prea putin probabil…
Acum stau si ma gandesc: iubirile imposibile sunt chiar imposibile? Sau adevarata cauza a imposibilitatii lor este ca sunt impartasite doar cu oameni care nu isi pot asuma decizii, care nu pot sa se rupa de trecut, care nu pot face totul pentru o iubire? Incep sa cred din ce in ce mai mult ca iubirile imposibile se nasc din neputinta oamenilor de a hotari pentru viata lor, din incapacitatea sau comoditatea lor de a-si asuma responsabilitati, din delasarea, din insuficienta implicare, din nepasarea, din… inconstienta unora.Pentru mine nu exista: “Te iubesc, DAR…”. Pur si simplu nu exista! Si n-ar trebui sa existe pentru nimeni! E doar un pretext de a castiga timp, de a lasa lucrurile la voia intamplarii, un mod de a amagi inimile slabe si mintile neantrenate…
Iubiri imposibile nu exista! Exista doar pretexte si oameni nehotarati...
Insa este trist... Foarte trist... Pentru ca acest “Te iubesc, DAR…” poate sa omoare un om.
Insa este trist... Foarte trist... Pentru ca acest “Te iubesc, DAR…” poate sa omoare un om.
