vineri, iulie 01, 2011

Neuronless

Simt ca am nevoie de timp sa ma gandesc... la mine, la viata mea..., la noi, noi impreuna, noi separat, eu, tu..., viata ta inclusa in viata mea...
Apoi simt ca nu ma pot gandi la nimic... Neuronii toti imi sunt amortiti... Si ma oftic! Ce dracu as putea sa fac?! Fara ganduri totul moare, piere, se duce pe apa sambetei. Vreau sa gandesc! Lasati-ma sa gandesc! Vreau sa imi pun ordine in ganduri. Dar nu pooooooooootttttttttt.......
Ma lupt cu mine, cu lumea, cu universul, cu neuronii ca sa-mi recastig dreptul de a gandi...
Un ultim neuron agonizand imi sopteste ca sunt o proasta! Nu depinde totul doar de mine si de gandurile mele.
E dat dracu neuronul asta! Pacat ca moare...

Niciun comentariu: