vineri, iulie 01, 2011

Cu ochii-nchisi

Ai aparut ca un vindecator, ca un indreptator in bine al tuturor lucrurilor din viata mea... Am fost tematoare insa bunatatea, caldura si iubirea cu care ma mangaiai in fiecare clipa m-au convins sa las garda jos si sa mi te daruiesc toata, pe de-a-ntregul. Am reinvatat sa sper, sa ma incred, sa imi dau voie sa iubesc... Nici nu credeam ca mai pot face toate astea.
Imi parea ca traiesc un vis.. Pluteam si te iubeam cu un dor imens de tine, de mine, de noi, de iubire! Erai tot! Treptat, pe nesimtite, am inceput sa redeschid ochii si sa vad realitatea asta urata. As fi facut orice sa nu mai pot sa vad. As fi stins lumina lunii si a soarelui. As fi lasat intreaga lume in benza. Mi-as fi zgariat retina. Ba nu! Mi-as fi scos ochii, doar sa nu mai vad acea realitate care ma distruge...
Sunt trista, refuz sa deschid ochii, te caut sa te-ntreb:
De ce m-ai trezit?! Cu ce drept?

Niciun comentariu: