Nu-mi place cand ma minti. Si tu stii asta!

Nu-mi place cand ma minti.
Nu imi place cand ma subestimezi.
Nu imi place cand ma subapreciezi.
Nu imi place cand te ascunzi de mine si faci lucruri care stii ca m-ar deranja daca as afla de existenta lor.
Nu imi place cand imi ascunzi lucruri desi stii atat de bine ca aflu tot.
Dar cui i-ar placea sa fie mintit?
Tie ti-ar placea?

Oare te-ai gandi ca doare sa aflu ca te ascunzi?
Oare te-ai gandit ca nu e frumos sa faci asa?
Oare iti pasa ca pot afla ca te-ai ascuns? Ca m-ai mintit? Ca te-ai ferit de mine?
Sunt dezamagita si ma gandesc de ce faci asa?
Aleg sa cred ca din inconstienta... E motivul care doare cel mai putin.

Minte-ma in continuare!
Ascunde-te in continuare!
Fereste-te de mine in continuare!
Considera in cotninuare ca poti face lucruri pe care eu nu am sa le aflu niciodata!
Promit ca am sa ma prefac ca nu stiu nimic. Dar le voi strange pe fiecare.
Minciuna cu minciuna.
Neadevar cu neadevar.
Furisare cu furisare.
Dar roaga-te sa nu vina ziua in care iti voi da un dosar intreg cu toate astea. Ziua in care iti voi zambi si iti voi spune: Pa!
Va parea ca am invins, ca am castigat o lupta. Lupta cu minciunile tale. Dar va durea mai rau decat doare acum.
Si tu stii asta.
La fel cum stii cat te iubesc!

...

Zilele astea (20 octombrie) a murit mama unei prietene din copilarie.
Am fost aseara sa-mi iau ramas bun...
A fost a doua mea intalnire cu moartea anul acesta. In iunie a murit bunica mea. Insa nici acum nu pot vorbi despre acele clipe...

In momentele astea realizezi ca ar trebui sa fii mai aproape de cei dragi, ca ar trebui sa le oferi mai mult cat sunt in viata. Apoi... devine inutil si prea tarziu.
Coroane imense de flori? Jerbe cu flori scumpe si rare? Nu mai ajuta cu nimic pe nimeni. Sunt poate un semn de recunostinta si de parere de rau... La fel si lacrimile. Suntem atat de norocosi ca ni s-au dat lacrimi sa plangem atunci cand doare prea tare... Atat de norocosi...

M-a cuprins o tristete amara aseara... Am ramas pe ganduri...

Imi rasuna inca in minte cuvintele sotului celei care astepta cuminte, pe masa, in cosciug, inmormantarea de azi...
-Du-te sa o vezi... Maine o inmormantam! Si nu o mai vezi...


Dumnezeu sa o ierte!
Dumnezeu sa o odihneasca!