E ciudat cum o persoana pe care nu o stii, nu ai vazut-o niciodata in viata, nu i-ai simtit niciodata rasuflarea calda, nu i-ai mangaiat niciodata chipul, nu ai tinut-o niciodata de mana… iti poate intra in suflet atat de profound...
E ciudat cum necunoscutul te poate cuceri in felul asta, cum iti invadeaza sufletul in fiecare zi mai mult…
E cudat cum totul incepe sa capete mai mult sens doar in prezenta literelor lui mici si negre pe un ecran monoton….
E ciudat cum te surprinzi asteptandu-l, privind pierduta monitorul, punandu-ti o gramada de intrebari si temandu-te ca poate te-a uitat, poate te-a abandonat, poate nu ii mai pasa de tine…
E ciudat cum orice ai face il ai tot timpul in gand si chiar daca nu te aude vorbesti cu el toata ziua si uneori chiar si in vise noaptea…
E ciudat cum incepi sa iti doresti sa stii mai mult, sa ai mai mult, sa ceri mai mult, sa oferi mai mult, sa primesti mai mult, sa speri mai mult, sa obtii mai mult, sa simti mai mult…
E ciudat cum, desi stii ca nu e bine, te aventurezi in acest necunoscut ambiguu si nesigur pasind atat de sigur pe un teren atat de nisipos…
E ciudat cum simti ca il cunosti de cand lumea fara sa stii macar ce fel de mancare ii place sau ce culoare de camasi prefera…
E ciudat cum simti inima ca bate mai tare de fiecare data cand apare si parca-ti vine sa ii sari in brate si sa il sufoci cu miliarde de sarutari feirbinti care sa ii povesteasca toata asteptarea ta…
E ciudat cum iti place sa iti chinui mintea si inima cu aceasta iluzie imensa sperand ca poate intr-o zi vei avea mai mult decat nu ai azi…
E ciudat cum iti deschizi sufletul de fiecare data cand apare, asemeni unei gazde primitoare care-si intampina oaspetii cu bucurie si o multime de bauturi alese si mancaruri gustoase…
E ciudat cum incepi sa ai melodii care-ti amintesc doar de el…, ca si cum el si-ar canta dragostea pentru tine…
E ciudat cum iti apare in vise noaptea sarutandu-ti pleoapele si aducand ingerasii sa iti vegheze somnul…
E ciudat cum deodata devine centrul universului tau si toate celelalte lucruri care pana atunci erau mari devin acum mici, mici, mici…si neinsemnate…
E ciudat cum iti risti linistea, sufletul, viata, integritatea, mintea, libertatea, stabilitatea pentru o astfel de iluzie despre care stii inca de la inceput ca intr-o buna zi va disparea la fel de simplu pe cum a aparut…
E ciudat cum necunoscutul te poate cuceri in felul asta, cum iti invadeaza sufletul in fiecare zi mai mult…
E cudat cum totul incepe sa capete mai mult sens doar in prezenta literelor lui mici si negre pe un ecran monoton….
E ciudat cum te surprinzi asteptandu-l, privind pierduta monitorul, punandu-ti o gramada de intrebari si temandu-te ca poate te-a uitat, poate te-a abandonat, poate nu ii mai pasa de tine…
E ciudat cum orice ai face il ai tot timpul in gand si chiar daca nu te aude vorbesti cu el toata ziua si uneori chiar si in vise noaptea…
E ciudat cum incepi sa iti doresti sa stii mai mult, sa ai mai mult, sa ceri mai mult, sa oferi mai mult, sa primesti mai mult, sa speri mai mult, sa obtii mai mult, sa simti mai mult…
E ciudat cum, desi stii ca nu e bine, te aventurezi in acest necunoscut ambiguu si nesigur pasind atat de sigur pe un teren atat de nisipos…
E ciudat cum simti ca il cunosti de cand lumea fara sa stii macar ce fel de mancare ii place sau ce culoare de camasi prefera…
E ciudat cum simti inima ca bate mai tare de fiecare data cand apare si parca-ti vine sa ii sari in brate si sa il sufoci cu miliarde de sarutari feirbinti care sa ii povesteasca toata asteptarea ta…
E ciudat cum iti place sa iti chinui mintea si inima cu aceasta iluzie imensa sperand ca poate intr-o zi vei avea mai mult decat nu ai azi…
E ciudat cum iti deschizi sufletul de fiecare data cand apare, asemeni unei gazde primitoare care-si intampina oaspetii cu bucurie si o multime de bauturi alese si mancaruri gustoase…
E ciudat cum incepi sa ai melodii care-ti amintesc doar de el…, ca si cum el si-ar canta dragostea pentru tine…
E ciudat cum iti apare in vise noaptea sarutandu-ti pleoapele si aducand ingerasii sa iti vegheze somnul…
E ciudat cum deodata devine centrul universului tau si toate celelalte lucruri care pana atunci erau mari devin acum mici, mici, mici…si neinsemnate…
E ciudat cum iti risti linistea, sufletul, viata, integritatea, mintea, libertatea, stabilitatea pentru o astfel de iluzie despre care stii inca de la inceput ca intr-o buna zi va disparea la fel de simplu pe cum a aparut…
