sâmbătă, martie 20, 2010

Esti o iluzie...

Esti o iluzie... Doar o iluzie... Mi-e atat de clar ca nu ai putea sa fii vreodata mai mult decat o simpla iluzie... Atat de clar incat ma incapatanez sa demonstrez ca e asa cum cred eu... Atat de clar incat as fi in stare sa te transform eu intr-o iluzie numai sa nu imi dau „sansa” sa sufar din nou... Nu mai vreau sa planga ochii mei... Nu mai vreau sa am inima sfasiata... Nu mai vreau sa cred in iluzii!! Nu mai vreau!
...Ti-as face rau, poate... As face toate astea... fara sa tin cont ca dincolo de a fi o iluzie, esti un om..., un om cu suflet bun... cred...

Esti o iluzie care ma atrage din ce in ce mai mult... O iluzie care imi macina mintea cu intrebari si sufletul cu sentimente ciudate... O iluzie care imi invadeaza incet, dar sigur dorintele, gandurile, sperantele, visele... O iluzie care m-a trezit la viata, care ma face sa sper, , sa traiesc, sa plutesc, sa dansez, sa doresc, sa cant, sa ofer, sa visez... O iluzie de care am atata nevoie desi o resping cu atata incapatanare... O iluzie care mi-ar putea salva viata, mintea, sufletul si mintea... Ai putea face toate astea... daca te-as lasa...
Ma simt din ce in ce mai plina de tine!
Si-mi place!