vineri, ianuarie 22, 2010

Doi

Un el cu tamplele cernite de povara atator ani de cautari...
O ea cu ochii pierduti in departarea neclara...
Doua vieti trecute parca mult prea repede si parca mult prea trist pentru doua suflete atat de mari, pline de atatea daruri neoferite inca, arse de atatea doruri neimpartasite inca, triste de atatea pareri de iubiri pierdute...
Mainile lui sarutand cu atatea cuvinte frumoase ochii ei calzi si mult prea tristi...
Mainile ei imbratisand gandurile lui negandite inca...
Vise speriate de visare, ganduri speriate de viitor, inimi speriate de iubire, sperante speriate de neputinta lor de a mai crede in ceva...

Doi oameni imbatraniti parca prea curand..., incatusati in vieti ce nu le sunt sortite pe care inca nu le pot schimba... Un prezent care-i uneste printr-o magie necunoscuta inca de nici unul dintre ei... Un prezent care usor, usor le dezgheata sufletele chinuite de atata frig si-atata intuneric... Un prezent care s-ar putea transforma intr-un viitor perfect, acel viitor pe care si l-a dorit fiecare din ei pana acum mult timp, dar pe care nu l-au trait niciodata... Un viitor la care nu mai spera si in care nu mai crede nici el , cel cu tamplele cernite de povara atator ani de cautari si nici ea, cea cu ochii pierduti in departarea neclara...


http://www.youtube.com/watch?v=HQJp_MMfFoE&feature=related