marți, mai 07, 2013

Despre Ce Simt Azi


Regula vietii: "Iubeste si fa ce vrei!"... am redescoperit-o in acest week end, alaturi de alte lucruri care cumva mi-au dat de gandit...
Azi sunt ganditoare... Asa mi se intampla cand ... ceva sau cineva imi reaminteste cine sunt, sau ce sunt si ce ar trebui sa fiu, de fapt.
Nu-s un om care se poate multumi cu lucruri pamantene... Mi se intampla doar un timp, apoi iar... zbor! Atunci cand imi (re)amintesc cine sunt totul se da peste cap si incepe o lupta in mine si se nasc sperante.
E cumva greu sa explic si...‎ nici nu stiu daca trebuie sa explic cuiva.
     Rau este ca ma pierd pe drum de fiecare data si ma multumesc cu ceva ce nu e treaba mea, ce nu face parte din ceea ce sunt eu si din ceea ce ar trebui sa fac eu Aici, Acum. Asta e trist... Pierd prea mult timp pe Pamant cu lucruri fizice, trecatoare, in loc sa fac ceva cu adevarat important
Gandul asta pe mine ma macina. Altii... nici prin cap nu le trece de astea, dar nu e treaba mea ce fac altii, insa... fiind in legatura cu ei zilnic... cumva ma afecteaza si ma tot gandesc cum sa gasesc un echilibru
In acest week end mi-am reamintit ca daca nu exista echilibru acolo unde esti, in ceea ce faci...inseamna ca poate nu ar trebui sa fii acolo... Calea inseamna Echilibru si Armonie.
Luand-o logic si privind viata mea de acum exista Armonie si Echilibru ?
NU!
Atunci nu e Calea mea.
Lucrurile sunt atat de simple, dar le complicam cu atasamente si ganduri pentru ceilalti, cand de fapt treaba noastra nu e sa gandim pentru altii. Sa ii ajutam, da..., dar nu sa le purtam de grija ca unor copii, caci asa le facem rau:‎ nu ii lasam sa evolueze.
Ce ma oftica e ca... acesta e un alt MOMENT in care lucrurile imi apar asa. Si ma oftica, pt ca stiu ca va trece, asa cum au trecut si altele. Si am sa uit iarsi o sa mai pierd alt timp si tot asa... Si probabil ca o sa revin in acest moment de cate ori va fi nevoie ca sa inteleg, ca sa aleg, ca sa schimb ceva. Pentru ca asa se intampla lucrurile de obicei.
Ma bucur ca pot sa scriu toate astea aici. Poate le va citi cineva, poate nu. Poate ma va aproba sau ma va contrazice. Nu va conta. E ceea ce simt.  Am inteles ca viata nu este despre a te aproba cineva. Aprobarile vin din Interior, iar eu stiu ca in aceste momente sunt EU.
De asta am si zis ca e trist. Pentru ca ma voi pierde iar. Desi... asta cu pierdutul... tot de mine depinde. Si incep prost totul: "‎ma voi pierde iar". Imi creez programe si nu imi acord deloc increderea necesara pentru a reusi. Si atunci evident ca ma pierd. Spunand ca: "ma voi pierde iar" imi anulez sansa de a schimba ceva
Simt toate astea in mine atat de intens si ma simt atat de vie cand sunt asa.
Si aici nu e vorba doar de IUBIRE, de iubirea pentru un om. Am trecut de stadiul asta
Asa simt. Simt ca viata e dincolo de atasamentele asteafizice, lumesti, in care ma tot pierd si ajung sa zic si sa cred ca se termina lumea daca X sau Y nu mai e cu mine. In acest moment realizez ca NU asta conteaza! Si ce e si mai trist ... realizez ca astea ma tin pe loc.
Si totusi e un scop in toate astea..., faptul ca ma tot pierd si ma tot tin pe loc si nu ma duc spre ce ar trebui sa maduc... Probabil mai am de invatat ceva, ceva ce imi scapa. Altfel... m-as elibera!

Niciun comentariu: