Poate ca
fizic nu suntem impreuna si poate ca nu vom fi niciodata. Poate ca vei ramane iubirea mea secreta,
stiuta doar de mine si inma mea. Poate ca asa ne e scris sau poate ca nu stim inca
sa gasim o cale de a fi alaturi... Am obosit sa ma tot framant la nesfarsit
osciland intre atatea posibilitati. Te
simt al meu si ma simt a ta! Si ceva imi spune ca asa trebuie sa fie lucrurile.
Am stiut-o inca de la prima imbratisare a privirilor noastre. Si o simt si acum
cu atat mai intens cu cat timpul se scurge si tu esti departe. Hm...
Departarea... Un element fizic, daruit oamenilor pentru a-si putea plange mai
bine dorurile. Oamenii adora sa fie deprimati, sa aiba motive sa planga in timp
ce altii ii compatimesc alimentandu-le si grabindu-le caderea cat mai jos cu
putinta. Departarea asta cred ca este o capcana! O capcana a tristetii care
vrea sa isi infiga ghearele in carnea frageda si fericita a inimii indragostite,
impingand-o spre depresie. Iubirea nu se
impiedica de nimic. Nu se impiedica de distante, de mari si oceane, de
continente si kilometrii. Iubirea este Mai Presus De Toate! Am copilarit cu
acest gand in minte si am trait o mare bucata a vietii mele intorcand aceasta
fraza pe toate partile incercand sa ii cuprind intelesurile... Cu tine incep sa
inteleg, pe rand, totul. Si usor, usor se face Lumina in cele mai ascunse si
intunecoase unghere ale fiintei si sufletului meu. Iubirea ta invie toate
simturile in mine si imi face inima sa zboare peste intreaga Galaxie intr-o clipita.
Imi oferi FERICIREA, cautata vieti intregi de altii si negasita inca, cu
naturaletea unui gest simplu si firesc.
Iubirea ta
ma inalta atat de mult incat pot privi stelele de sus. Magnific sentiment.
Superbe trairi. Si toate... atat de firesti. Mereu. Dragut. Oricand.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu