Emi(tzi) este o pisicuta de aproximativ 3 luni. E "clovnul" casei. Mi-am dorit-o mult. Am mai avut o pisicuta in 3 culori pe care, din pacate, am pierdut-o. A fost a mea 3 ani si apoi deodata a disparut prin cartier si dusa a fost. Am cautat-o, am lipit afise, am intrebat vecinii, nimeni nu stia nimic. Parca nu existase niciodata... Am plans... M-a durut despartirea de ea... Era ca si copilul meu pana in ziua cand chiar am avut unul...
Au trecut alti 3 ani de atunci. Asa ca am hotarat ca mai vreau una. M-am simtit pregatita sa pot avea o alta pisica asemanatoare. Spun asta pentru ca mult timp de fiecare data cand vedeam o pisicuta care-i semana imi tresarea inima si ma gandeam ca poate s-a intors.... Stiu ca nici o alta pisica nu va fi ca Pretty, dar... asta e. M-am obisnuit cu gandul...
Un argument in plus pentru adoptarea unei pisicute a fost faptul ca se spune ca e bine pentru copii sa creasca impreuna cu un animal de companie. Ii face mai responsabili, mai sociabili, mai darnici, mai increzatori si ii apropie de natura... Si cum un catel nu ne permitem sa avem acum, (desi imi doresc atat de mult un rottweiler...) o pisicuta era cea mai potrivita...
Pe Emi am adus-o acasa pe 11 septembrie. Fusese gasita abandonata intr-o ladita langa un bloc, impreuna cu alti 6 pisoi. Erau toti atat de mici ca nici nu stiau sa manance singuri, abia puteau sa mearga singuri pe piciorusele lor. O persoana cu suflet mare i-a luat, i-a adus acasa, i-a hranit cu biberonul, i-a invatat sa mearga, sa se joace, sa fie curati, apoi a inceput sa caute persoanele care si-ar dori un ghemotoc de blanita care sa le faca viata mai vesela un pic...
I-am vazut poza pe net si am zis: "Ea este!" Am sunat, am zis ca mi-o doresc foarte mult si seara am adus-o acasa. De atunci face parte din familie. E membru cu drepturi depline.
Este foarte jucausa. Adora perdelele si snururile. Se joaca cu tot ce prinde. Are atata imaginatie incat in orice lucru vede o posibila jucarie. Sare pe picioarele noastre, se catara pe noi ca pe copaci mergatori, ne musca cu dragoste de maini noaptea, in timp ce dormim..., toarce sa ne arate cat este de fericita ca traieste alaturi de noi, are blanita foarte moale, adora sa doarma pe o anumita paturica, pufoasa ca ea, miorlaie cand ii e foame si cand ramane singura sau nu o baga nimeni in seama...
A chemat-o pe rand: Semi, Semiricky, Pitzi, Pisi, Emi, Emitzi... Acum o cheama Emi. O alintam Emitzi.
Ne-am atasat de ea. Si ea de noi...
Cred ca ne-am placut la prima vedere. In masina, pe drum, cand o aduceam acasa, in acea seara de 11 septembrie, mi-a adormit linistita in brate, de parca isi incredinta viata mie, cu atata incredere...
Sper sa ramana mult timp de acum incolo langa noi...
P.S. - Pastrez legatura cu persoana de la care am luat-o. Ii trimit din cand in cand poze si vesti despre Emi... Ii sunt recunoscatoare pentru ca prin bunatatea ei m-a ajutat sa am asa o pisicuta deosebita.
