E la moda sa vorbesti pe messenger… De fapt, mai la moda este Twitter-ul… sa ai cat mai multi „prieteni” care te urmeaza… In fine… Nu ma pasioneaza domeniul deci nu stiu prea multe despre el… Cand nu stiu, nu ma pronunt.
Insa mess-ul …, mess-ul m-a vrajit si pe mine la un moment dat… Acum am lasat-o mai usor… Am doar perioade cand scriu mult pe mess… in rest nu prea intru… Sau daca intru nu il iau prea in serios. E doar o joaca, un moft, o evadare. Il las sa ma vrajeasca doar cu acordul meu. E atat de bine sa poti sa detii controlul. In orice. Nu numai pe mess.
Acum intru cand am chef de „altceva”, cand am chef sa ies din viata mea reala, cand am chef sa discut cu altfel de oameni, cand am chef sa discut altfel decat as putea discuta la telefon sau la un pahar de suc…, cand am chef sa fiu instant o persoana pe care nici macar eu nu o cunosc, cand am chef sa testez reactii, cand am chef sa pierd vermea...
Mess-ul este relaxant… E fals, dar relaxant. Ajuta oamenii sa evadeze din viata reala… Ii ajuta sa aiba curaj, sa aiba incredere in ei, sa fie cum si-ar dori sa fie...macar si pentru 5 minute. E un joc interesant... O provocare.
Iar emoticoanele care rad si se tavalesc de ras sunt o inventie isteata. Cand esti trist si fara chef de viata razi din emoticoane ca prostu’ pana incepi sa crezi ca esti vesel.
Cei mai multi oameni intra pe mess din plictiseala, din lipsa de ocupatie, din cauza ca le lipseste ceva. Nici un om sanatos la cap nu ar prefera o discutie pe mess in defavoarea unei partide nebune de sex, unei cine romantice, unei intalniri de afaceri care ar putea aduce multi bani, unei partide de fotbal, unei zi de shopping sau a unei beri cu baietii... Trebuie sa recunoastem: intram pe mess cand nu avem altceva de facut. Intram cand povara realitatii este prea grea, cand doare prea tare, cand vrem sa uitam (cine suntem, situatii, pesoane), cand vrem sa facem pe grozavii, cand vrem sa aberam.... Si lista ramane deschisa.... pentru ca sunt foarte multe motivele pentru care oamenii vorbesc pe mess, insa motivul principal este plictiseala.
Mess-ul nu este realitate. E o iluzie. O iluzie care poate sa faca rau daca nu stii cum si cat sa il folosesti. Poate sa faca rau daca te foloseste el pe tine si nu tu pe el. Cunosc multi oameni care si-au „furat-o” pe net, care au confundat mess-ul cu realitatea si au suferit..., oameni care in acea perioada isi doreau sa moara... Si totul doar de la discutie pe mess..., doar din cauza unei persoane cu care au discutat numai pe mess... Unora dintre ei le-am fost aproape in acea perioada, am incercat sa ii ajut sa isi revina, sa ia totul ca pe o lectie de viata, ca pe un plus pentru experienta lor... E o tactica buna sa transformi o experienta urata in ceva pozitiv, in ceva folositor tie. Te ajuta sa depasesti mai usor si mai bine momentele dificile. E mai constructiv si mai eficient decat sa stai sa te gandesti „de ce eu ?” , „de ce mie ?”.
Totusi... Cate poti sa aflii despre o persoana fara sa o ai fata in fata, fara sa ii urmaresti privirea, fara sa ii simti mirosul, fara sa ii observi ticurile, fara sa ii sorbi cuvintele? Cat de bine o poti cunoaste avand la dispozitie doar un ecran si niste taste ? Cat la suta din imaginea pe care ti-o creezi in minte despre acea persoana corespunde cu realitatea? Ca de aici apar nenorocirile, de aici apar blocajele..., aici e iluzia.... Oamenii au impresia ca vorbesc cu o persoana pe care o cunosc, se indragostesc de acea persoana si usor, usor ajung sa traiasca doar pentru a o reintalni iar acolo unde au lasat-o tarziu, spre dimineata, adica pe mess... Oamenii au inceput sa doarma mai putin doar ca sa vorbeasca pe mess... Oamenii au cearcane si sunt morocanosi si somnorosi toata ziua din cauza discutiilor interminabile pe mess... O fi normal ?! Daca e normal de ce ajung unii in depresii severe? Daca nu e normal atunci ce e de facut?
So... Mess-ul e ca un drog. Creeaza dependenta. Trebuie urmata o cura de dezintoxicare ca sa poti sa te detasezi de el.
Insa nimeni nu iti spune, nimeni nu te atentioneaza cand intri prima oara pe mess de efectele sale negative. Nimeni nu iti spune ce calitati trebuie sa posezi ca sa poti face fata mess-ului.
Ar trebui sa existe niste pop-up –uri care sa-ti sara in ochi de fiecare data cand intrii pe mess, pe care sa scrie (la fel ca pe pachetele de tigari): „Messenger-ul creaza dependenta.”, „Messenger-ul poate ucide!”
P.S. – Acesta este un post gandindu-ma la cei care confunda mess-ul cu realitatea. E un post pentru mine, cea din trecut, cand inca mai credeam ca tot ce zboara se mananca... Noroc ca am mai crescut...
Insa mess-ul …, mess-ul m-a vrajit si pe mine la un moment dat… Acum am lasat-o mai usor… Am doar perioade cand scriu mult pe mess… in rest nu prea intru… Sau daca intru nu il iau prea in serios. E doar o joaca, un moft, o evadare. Il las sa ma vrajeasca doar cu acordul meu. E atat de bine sa poti sa detii controlul. In orice. Nu numai pe mess.
Acum intru cand am chef de „altceva”, cand am chef sa ies din viata mea reala, cand am chef sa discut cu altfel de oameni, cand am chef sa discut altfel decat as putea discuta la telefon sau la un pahar de suc…, cand am chef sa fiu instant o persoana pe care nici macar eu nu o cunosc, cand am chef sa testez reactii, cand am chef sa pierd vermea...
Mess-ul este relaxant… E fals, dar relaxant. Ajuta oamenii sa evadeze din viata reala… Ii ajuta sa aiba curaj, sa aiba incredere in ei, sa fie cum si-ar dori sa fie...macar si pentru 5 minute. E un joc interesant... O provocare.
Iar emoticoanele care rad si se tavalesc de ras sunt o inventie isteata. Cand esti trist si fara chef de viata razi din emoticoane ca prostu’ pana incepi sa crezi ca esti vesel.
Cei mai multi oameni intra pe mess din plictiseala, din lipsa de ocupatie, din cauza ca le lipseste ceva. Nici un om sanatos la cap nu ar prefera o discutie pe mess in defavoarea unei partide nebune de sex, unei cine romantice, unei intalniri de afaceri care ar putea aduce multi bani, unei partide de fotbal, unei zi de shopping sau a unei beri cu baietii... Trebuie sa recunoastem: intram pe mess cand nu avem altceva de facut. Intram cand povara realitatii este prea grea, cand doare prea tare, cand vrem sa uitam (cine suntem, situatii, pesoane), cand vrem sa facem pe grozavii, cand vrem sa aberam.... Si lista ramane deschisa.... pentru ca sunt foarte multe motivele pentru care oamenii vorbesc pe mess, insa motivul principal este plictiseala.
Mess-ul nu este realitate. E o iluzie. O iluzie care poate sa faca rau daca nu stii cum si cat sa il folosesti. Poate sa faca rau daca te foloseste el pe tine si nu tu pe el. Cunosc multi oameni care si-au „furat-o” pe net, care au confundat mess-ul cu realitatea si au suferit..., oameni care in acea perioada isi doreau sa moara... Si totul doar de la discutie pe mess..., doar din cauza unei persoane cu care au discutat numai pe mess... Unora dintre ei le-am fost aproape in acea perioada, am incercat sa ii ajut sa isi revina, sa ia totul ca pe o lectie de viata, ca pe un plus pentru experienta lor... E o tactica buna sa transformi o experienta urata in ceva pozitiv, in ceva folositor tie. Te ajuta sa depasesti mai usor si mai bine momentele dificile. E mai constructiv si mai eficient decat sa stai sa te gandesti „de ce eu ?” , „de ce mie ?”.
Totusi... Cate poti sa aflii despre o persoana fara sa o ai fata in fata, fara sa ii urmaresti privirea, fara sa ii simti mirosul, fara sa ii observi ticurile, fara sa ii sorbi cuvintele? Cat de bine o poti cunoaste avand la dispozitie doar un ecran si niste taste ? Cat la suta din imaginea pe care ti-o creezi in minte despre acea persoana corespunde cu realitatea? Ca de aici apar nenorocirile, de aici apar blocajele..., aici e iluzia.... Oamenii au impresia ca vorbesc cu o persoana pe care o cunosc, se indragostesc de acea persoana si usor, usor ajung sa traiasca doar pentru a o reintalni iar acolo unde au lasat-o tarziu, spre dimineata, adica pe mess... Oamenii au inceput sa doarma mai putin doar ca sa vorbeasca pe mess... Oamenii au cearcane si sunt morocanosi si somnorosi toata ziua din cauza discutiilor interminabile pe mess... O fi normal ?! Daca e normal de ce ajung unii in depresii severe? Daca nu e normal atunci ce e de facut?
So... Mess-ul e ca un drog. Creeaza dependenta. Trebuie urmata o cura de dezintoxicare ca sa poti sa te detasezi de el.
Insa nimeni nu iti spune, nimeni nu te atentioneaza cand intri prima oara pe mess de efectele sale negative. Nimeni nu iti spune ce calitati trebuie sa posezi ca sa poti face fata mess-ului.
Ar trebui sa existe niste pop-up –uri care sa-ti sara in ochi de fiecare data cand intrii pe mess, pe care sa scrie (la fel ca pe pachetele de tigari): „Messenger-ul creaza dependenta.”, „Messenger-ul poate ucide!”
P.S. – Acesta este un post gandindu-ma la cei care confunda mess-ul cu realitatea. E un post pentru mine, cea din trecut, cand inca mai credeam ca tot ce zboara se mananca... Noroc ca am mai crescut...
