Ne trezim uneori in relatii in care nici noi nu stim cum am aterizat. Langa oameni pe care desi ii cunoastem, desi se poarta frumos cu noi, desi fac eforturi sa fim fericiti, stim, simtim ca nu sunt cei potriviti pentru noi.
Cand realizezi ca cel cu care iti imparti viata de ceva timp nu este Acela, nu este El, cel visat dintodeauna... te cuprinde un sentiment ciudat de neputinta amestecata cu vinovatie. Si te intrebi ce este de facut ?... Insa constati destul de repede ca nu exista un raspuns la intrebarea asta. Orice ai face cineva sufera, cineva pierde, cineva te va uri. Si-atunci continui sa mergi mai departe..., continui sa ii alimnetezi iluziile, continui sa te amagesti si sa te chinui intr-o viata care nu e a ta.
Si in loc sa te bucure, te doare fiecare gest frumos pe care il face, fiecare cuvant, fiecare privire, fiecare mangaiere... Toate astea zilnic... Continuu... O fericire care te face din ce in ce mai nefericit... O stare de liniste care te scoate din minti. O viata atat de frumoasa si calda care te sufoca pentru ca nu ti-o doresti. Un om atat de binevoitor, iubitor, zambitor si tandru pe care nu il mai suporti.
Teoretic ar trebui sa ii spui adevarul. Dar cum ai putea sa faci asta ?! CUM? Cum sa ii ucizi visul? Cum sa il faci sa inteleaga ca nu il vrei pe el?
Stii bine ca o sa dispere, ca o sa implore, ca o sa planga, ca o sa faca orice sa te razgandesti si sa te convinga ca de fapt il iubesti. Sunt oameni care nu pot renunta. Prefera sa se umileasca. Prefera orice numai sa nu trebuiasca sa renunte.
Lucrurile astea ar trebui sa se simta mai ales atunci cand cei doi traiesc impreuna de cativa ani. Celalalt ar trebui sa simta raceala ta, sa simta ca atunci cand ii esti alaturi esti atat de departe, sa simta ca sarutarile ce erau candva fierbinti acum nu mai sunt pentru el. Ar trebui sa simta ca TU nu mai esti A LUI!
Oare chiar nu simte lucrurile astea? Oare chiar nu banuieste nimic? Sau te iubeste atat de mult incat prefera sa sufere in tacere si sa te accepte oricum?
Dar ce iubire este aceea care minte, care amageste, care vrea cu tot dinadinsul sa te pastreze acolo unde nu e locul tau? Ce iubire e aceea in care trebuie sa te prefaci zilnic ca esti fericit, implinit si multumit?
Cine greseste aici? Cel care nu-i spune celuilalt ca se simte prizonier intr-o colivie din ce in ce mai mica sau cel care desi observa ca nu e dorit si iubit se preface ca totul este in regula? Cine poarta vina mai mare? Cine sufera mai mult? Cine este mai las? Cine este mai egoist?
Cine ar trebui sa rupa tacerea?
Cand realizezi ca cel cu care iti imparti viata de ceva timp nu este Acela, nu este El, cel visat dintodeauna... te cuprinde un sentiment ciudat de neputinta amestecata cu vinovatie. Si te intrebi ce este de facut ?... Insa constati destul de repede ca nu exista un raspuns la intrebarea asta. Orice ai face cineva sufera, cineva pierde, cineva te va uri. Si-atunci continui sa mergi mai departe..., continui sa ii alimnetezi iluziile, continui sa te amagesti si sa te chinui intr-o viata care nu e a ta.
Si in loc sa te bucure, te doare fiecare gest frumos pe care il face, fiecare cuvant, fiecare privire, fiecare mangaiere... Toate astea zilnic... Continuu... O fericire care te face din ce in ce mai nefericit... O stare de liniste care te scoate din minti. O viata atat de frumoasa si calda care te sufoca pentru ca nu ti-o doresti. Un om atat de binevoitor, iubitor, zambitor si tandru pe care nu il mai suporti.
Teoretic ar trebui sa ii spui adevarul. Dar cum ai putea sa faci asta ?! CUM? Cum sa ii ucizi visul? Cum sa il faci sa inteleaga ca nu il vrei pe el?
Stii bine ca o sa dispere, ca o sa implore, ca o sa planga, ca o sa faca orice sa te razgandesti si sa te convinga ca de fapt il iubesti. Sunt oameni care nu pot renunta. Prefera sa se umileasca. Prefera orice numai sa nu trebuiasca sa renunte.
Lucrurile astea ar trebui sa se simta mai ales atunci cand cei doi traiesc impreuna de cativa ani. Celalalt ar trebui sa simta raceala ta, sa simta ca atunci cand ii esti alaturi esti atat de departe, sa simta ca sarutarile ce erau candva fierbinti acum nu mai sunt pentru el. Ar trebui sa simta ca TU nu mai esti A LUI!
Oare chiar nu simte lucrurile astea? Oare chiar nu banuieste nimic? Sau te iubeste atat de mult incat prefera sa sufere in tacere si sa te accepte oricum?
Dar ce iubire este aceea care minte, care amageste, care vrea cu tot dinadinsul sa te pastreze acolo unde nu e locul tau? Ce iubire e aceea in care trebuie sa te prefaci zilnic ca esti fericit, implinit si multumit?
Cine greseste aici? Cel care nu-i spune celuilalt ca se simte prizonier intr-o colivie din ce in ce mai mica sau cel care desi observa ca nu e dorit si iubit se preface ca totul este in regula? Cine poarta vina mai mare? Cine sufera mai mult? Cine este mai las? Cine este mai egoist?
Cine ar trebui sa rupa tacerea?
Gresesc amandoi pentru ca nici unul nu e in stare sau nu e pregatit sa isi asume responsabilitatea pentru consecintele faptelor sale.
