vineri, iulie 16, 2010

Sufletul, ca o floare de mac, in pieptul unei femei puternice

Doare al dracului de tare cand te simti umilita, folosita, neimportanta, anulata, practic, ca femeie. Si-atunci... clachezi. Mai ales cand nu e prima oara cand te simti asa.
Te pierzi pe tine, ca om... Te ratacesti. Esti derutat si nu mai stii ce sa crezi. Simti ca nu mai ai incredere in nimeni. Si toata lumea vrea sa iti faca rau. Nu te mai simti dorita, iubita, pretuita.
Chestiile negative care se repeta ciclic... te aduc intr-o stare de depresie, de ratacire, de teama, de repulsie, de dorinta sa nu mai faci nimic, sa nu mai existi.Cand toate astea vin din partea unei persoane foarte apropiate doare cu atat mai mult. Incepi sa te analizezi, sa iti pui intrebari. Incerci parca sa iti gasesti vina in toata aceasta situatie. Si inevitabil te intrebi de ce, de ce tie?!
Chiar asa: DE CE MIE?
Ce am facut?
Ce n-am facut?
Ce-ar trebui sa fac?

E incredibil cum poti sa simti atata ura si repulsie pentru un om pe care cu cateva ore inainte il adorai, pentru un om care pretinde ca te iubeste mai mult decat pe el insusi. E incredibil cum dupa situatia de criza totul pare ca trece si il adori din nou. Doar ca il adori cu teama la inceput. Apoi totul reintra in „normal” pana la urmatorul factor declansator al urmatoarei „crize”.
E ceva ce inca nu am reusit sa inteleg...

http://www.youtube.com/watch?v=u4-vqdRgAes

Niciun comentariu: