marți, aprilie 06, 2010

Femeia ta

Eram furioasa pe soarta, pe viata, pe mine, pe lume, pe Dumnezeu uneori, pe toate lucrurile si fiintele care parca complotau impotriva mea sa imi fie rau. Eram furioasa pentru ca se apropia Sfanta Sarbatoare a Pastelui si stiam ca voi fi iar singura si trista... Ma ingrozea gandul de a fi din nou singura. Nimic nu prevestea fericirea ce aveam sa o traiesc... Si brusc s-a facut LUMINA! Brusc ai aparut TU ca un fel de inger trimis parca de Dumnezeu ca sa imi arati ca sarbatorile pot fi si altfel, viata poate sa fie si frumoasa... Ochii mei tristi s-au luminat, buzele mele s-au deschis intr-un zambet larg, vocea mi s-a bucurat, sufletul mi s-a deschis pentru a primit toate darurile tale de iubire... Visam cu ochii deschisi traind cel mai frumos vis din viata mea... Acel vis la care nici nu indraznisem sa visez.
Te priveam si-mi venea greu sa cred ca esti langa mine... Te simteam si nu puteam sa concep ca e adevarat... Erai langa mine continuu si atat de aproape..., atat de implicat, atat de dulce si sincer, atat de ireal... atat de al meu.
Am redevenit femeia aceea vesela, calda, increzatoare, sigura pe ea, iubitoare.... acea femeie care stie sa se ofere cu totul, care stie sa alinte, sa bucure, sa iubeasca din tot sufletul..., sa sarute cu pasiune ca si cum ar veni sfarsitul lumii...
Am devenit femeia ta!