As vrea sa fiu insarcinata.
Imi doresc asta!
Imi doresc sa simt din nou cum creste viata in mine in fiecare clipa. Imi doresc sa iti port copilul, sa simt din nou fluturasi zburandu-mi prin burtica.
Spui ca si tu iti doresti.
Unii ar spune ca sunt iresponsabila si nebuna. Insa eu stiu ce imi doresc. Si nu stau sa ma gandesc ca nimic nu e sigur intre noi, nu ma gandesc ca nu-ti sunt sotie, nu m agandesc ca te stiu doar de cateva luni, nu ma gandesc ca poti pleca in orice clipa si pot sa raman iar singura. Nu ma gandesc ca uneori descopar ca ma minti si tu negi desi stii ca am dreptate, nu ma gandesc ca uneori simt ca nu ma mai vrei si nu ma mai iubesti, nu ma gandesc ca uneori te simt atat de departe de mine. Nu ma gandesc decat ca ma simt pregatita sa fiu mamica din nou si imi doresc atat de mult inca un copilas incat pare ca nimic din lumea asta nu mai conteaza mai mult decat dorinta mea.
Am invatat ca a avea un copil nu este legat de a fi intr-o familie sau a fi implicat intr-o relatie serioasa. Nimeni si nimic nu-ti poate garanta ca omul de langa tine iti va fi alaturi si peste 1 mie de ani. Lucrurile se schimba. Oamenii se schimba. Vin si pleaca. Dupa bunul lor plac. Dupa prioritatile pe care le au la un moment dat. Trebuie sa fii sigur doar pe tine. In tine sta totul. Doar tu te poti ajuta in orice situatie. Doar tu iti vei fi mereu aproape.
Uneori inchid ochii si ma gandesc cum ar fi sa avem copilul nostru.
Te si vad pe tine cu ghemotocul acela cu ochisori in brate, fiind tare grijuliu sa nu il scapi, sa nu il strangi, sa nu il tii cumva cum nu i-ar placea. Iti vad ochii mari si fericiti. Inmuiati in lacrimi de fericire.
Esti tatic!
Pentru prima oara in viata ta esti tatic! Si fericirea este un cuvant mult prea mic pentru a descrie tot ce simti.
Tot ce simtim.
Eu... Eu te privesc multumita, implinita si fericita. Mi-am implinit inca un vis. Esti tatal copilului meu. Iti privesc tacuta ochii. In ei se vede toata fericirea ta. In ei se vede totul. In ochii tai se vede viitorul nostru, impreuna. Si stiu ca nu-s nebuna. Iubirea noastra toata e concentrata acum in acest copil mic si frumos pe care il tinem in brate.
Te privesc. Iti sta bine fiind sotul meu si taticul copilului nostru. Parca ai fost creat pentru astea doua „functii”. Si te ador!
Vreau sa ii oferim toata dragostea din lume. Vreau sa il crestem impreuna. Vreau sa se joace impreuna cu Irina. Si noi sa ii privim fericiti. Copiii nostri. Impreuna. O familie.
Fe-ri-ci-ta!!!
Suna telefonul si ma trezesc.
Pacat.
Visam atat de frumos...
Imi doresc asta!
Imi doresc sa simt din nou cum creste viata in mine in fiecare clipa. Imi doresc sa iti port copilul, sa simt din nou fluturasi zburandu-mi prin burtica.
Spui ca si tu iti doresti.
Unii ar spune ca sunt iresponsabila si nebuna. Insa eu stiu ce imi doresc. Si nu stau sa ma gandesc ca nimic nu e sigur intre noi, nu ma gandesc ca nu-ti sunt sotie, nu m agandesc ca te stiu doar de cateva luni, nu ma gandesc ca poti pleca in orice clipa si pot sa raman iar singura. Nu ma gandesc ca uneori descopar ca ma minti si tu negi desi stii ca am dreptate, nu ma gandesc ca uneori simt ca nu ma mai vrei si nu ma mai iubesti, nu ma gandesc ca uneori te simt atat de departe de mine. Nu ma gandesc decat ca ma simt pregatita sa fiu mamica din nou si imi doresc atat de mult inca un copilas incat pare ca nimic din lumea asta nu mai conteaza mai mult decat dorinta mea.
Am invatat ca a avea un copil nu este legat de a fi intr-o familie sau a fi implicat intr-o relatie serioasa. Nimeni si nimic nu-ti poate garanta ca omul de langa tine iti va fi alaturi si peste 1 mie de ani. Lucrurile se schimba. Oamenii se schimba. Vin si pleaca. Dupa bunul lor plac. Dupa prioritatile pe care le au la un moment dat. Trebuie sa fii sigur doar pe tine. In tine sta totul. Doar tu te poti ajuta in orice situatie. Doar tu iti vei fi mereu aproape.
Uneori inchid ochii si ma gandesc cum ar fi sa avem copilul nostru.
Te si vad pe tine cu ghemotocul acela cu ochisori in brate, fiind tare grijuliu sa nu il scapi, sa nu il strangi, sa nu il tii cumva cum nu i-ar placea. Iti vad ochii mari si fericiti. Inmuiati in lacrimi de fericire.
Esti tatic!
Pentru prima oara in viata ta esti tatic! Si fericirea este un cuvant mult prea mic pentru a descrie tot ce simti.
Tot ce simtim.
Eu... Eu te privesc multumita, implinita si fericita. Mi-am implinit inca un vis. Esti tatal copilului meu. Iti privesc tacuta ochii. In ei se vede toata fericirea ta. In ei se vede totul. In ochii tai se vede viitorul nostru, impreuna. Si stiu ca nu-s nebuna. Iubirea noastra toata e concentrata acum in acest copil mic si frumos pe care il tinem in brate.
Te privesc. Iti sta bine fiind sotul meu si taticul copilului nostru. Parca ai fost creat pentru astea doua „functii”. Si te ador!
Vreau sa ii oferim toata dragostea din lume. Vreau sa il crestem impreuna. Vreau sa se joace impreuna cu Irina. Si noi sa ii privim fericiti. Copiii nostri. Impreuna. O familie.
Fe-ri-ci-ta!!!
Suna telefonul si ma trezesc.
Pacat.
Visam atat de frumos...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu