In vacanta aceasta i-am lasat fetitei mele (5 ani si jumatate) un telefon pe care sa o pot suna de-a lungul zilei sa vad ce mai face, cu ce s-a mai jucat, ce a mai mancat si sa ii spun cat o iubesc. Bineinteles ca toate astea le puteam afla si sunand pe telefonul „lu’ tataie” insa am vrut sa ii dau o responsabilitate, o grija si totodata o bucurie. Bucuria de a avea CEVA de la mami, ceva care sa arate ca mami are incredere in ea si o considera un copil MARE. Pentru un copil de 5 ani un telefon este CEVA, ceva important.
Am vorbit zilnic de mai multe ori cu ea la telefon. De departe sunt cele mai sincere si mai placute convorbiri telefonice pe care le-am avut in viata mea. Simple, dar pline de atat de multe lucruri si de atat de multe sentimente, emotii si trairi.
Pe langa ca raspunde foarte repede la telefon (intotdeauna cu „- Alo, mami?” indiferent daca stie sau nu ca sunt eu), nu suna niciodata ocupat si nu se intampla niciodata sa nu auda cand o sun. Oamenii mari se iau cu treburi si uita ca au dupa ei un telefon mobil care din cand in cand mai si suna, iar ei ar trebui sa raspunda. Ei bine, Irina mea nu uita. E foarte atenta sa nu cumva sa o sune mami si ea sa nu fie pe faza. Si raspunde tot timpul cu atata bucurie! Si vorbeste de parca ar veni sfarsitul lumii. Si imi spune ca ma iubeste intr-un mod cu totul special. Discutiile noastre sunt pline de declaratii de dragoste si dor.
- Mami, stii ceva? Te iubesc!!!
- Te iubesc mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mami!
- Mami, vrea sa iti spun ceva. Aaa... Te iubesc!
E ceva ce nu se compara cu nimic. Cuvintele unui copil vin din inima. Cel putin asa se intampla cu al meu copil. Nu stiu altii cum sunt. Banuiesc ca e valabil pentru toti.
Ma intreaba mereu cand vin acasa si-mi spune ca ii e tare dor de mine.
- Mami, cat mai e pana la 5?
- Mami, trebuia sa fii deja acasa. Da, stiu ca e doar ora 2, dar ... Ha ha ha ha... Te-am pacalit!
- Mi-e dor de tine, mami.
Amuzante sunt si momentele cand are ceva "important" de facut, ceva gen sa o priveasca pe Sophie (pisica) cum sare de pe dulap sau sa se alerge un pic cu Bobiti (catelul)... Atunci imi spune:
- Mami, pot, te rog, sa las telefonul putin jos? Am putina treaba. Multumesc, mami. Sa nu inchizi. Revin imediat, iubita mea. Pa, pa, mami. Sa nu inchizi, da? Multumesc, mami.
Are o politete cum iti e greu sa gasesti chiar si la oamenii mari. Si o grija sa nu dispar, sa nu inchid, sa nu ma dezamageasca, sa nu ma supere...
- Mami?! Aaaa... Nu mai stiu ce sa spun. Putem sa vorbim mai tarziu, te rog? Multumesc, mami. Sa ai o zi buna. Inchide tu prima, frumoasa mea.
Din pacate, de saptamana viitoare, o sa inceapa gradinita si discutiile noastre la telefon se vor incheia. Imi va lipsi vocea ei, bucuria, caldura, sinceritatea si grija cu care imi vorbeste de fiecare data. Nu voi mai putea sa o sun de cate ori mi se face dor de ea. Imi va lipsi. Si ii voi lipsi.
Si nu va mai fi nimeni care sa imi raspunda imediat ce incepe sa sune.
Am vorbit zilnic de mai multe ori cu ea la telefon. De departe sunt cele mai sincere si mai placute convorbiri telefonice pe care le-am avut in viata mea. Simple, dar pline de atat de multe lucruri si de atat de multe sentimente, emotii si trairi.
Pe langa ca raspunde foarte repede la telefon (intotdeauna cu „- Alo, mami?” indiferent daca stie sau nu ca sunt eu), nu suna niciodata ocupat si nu se intampla niciodata sa nu auda cand o sun. Oamenii mari se iau cu treburi si uita ca au dupa ei un telefon mobil care din cand in cand mai si suna, iar ei ar trebui sa raspunda. Ei bine, Irina mea nu uita. E foarte atenta sa nu cumva sa o sune mami si ea sa nu fie pe faza. Si raspunde tot timpul cu atata bucurie! Si vorbeste de parca ar veni sfarsitul lumii. Si imi spune ca ma iubeste intr-un mod cu totul special. Discutiile noastre sunt pline de declaratii de dragoste si dor.
- Mami, stii ceva? Te iubesc!!!
- Te iubesc mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mult, mami!
- Mami, vrea sa iti spun ceva. Aaa... Te iubesc!
E ceva ce nu se compara cu nimic. Cuvintele unui copil vin din inima. Cel putin asa se intampla cu al meu copil. Nu stiu altii cum sunt. Banuiesc ca e valabil pentru toti.
Ma intreaba mereu cand vin acasa si-mi spune ca ii e tare dor de mine.
- Mami, cat mai e pana la 5?
- Mami, trebuia sa fii deja acasa. Da, stiu ca e doar ora 2, dar ... Ha ha ha ha... Te-am pacalit!
- Mi-e dor de tine, mami.
Amuzante sunt si momentele cand are ceva "important" de facut, ceva gen sa o priveasca pe Sophie (pisica) cum sare de pe dulap sau sa se alerge un pic cu Bobiti (catelul)... Atunci imi spune:
- Mami, pot, te rog, sa las telefonul putin jos? Am putina treaba. Multumesc, mami. Sa nu inchizi. Revin imediat, iubita mea. Pa, pa, mami. Sa nu inchizi, da? Multumesc, mami.
Are o politete cum iti e greu sa gasesti chiar si la oamenii mari. Si o grija sa nu dispar, sa nu inchid, sa nu ma dezamageasca, sa nu ma supere...
- Mami?! Aaaa... Nu mai stiu ce sa spun. Putem sa vorbim mai tarziu, te rog? Multumesc, mami. Sa ai o zi buna. Inchide tu prima, frumoasa mea.
Din pacate, de saptamana viitoare, o sa inceapa gradinita si discutiile noastre la telefon se vor incheia. Imi va lipsi vocea ei, bucuria, caldura, sinceritatea si grija cu care imi vorbeste de fiecare data. Nu voi mai putea sa o sun de cate ori mi se face dor de ea. Imi va lipsi. Si ii voi lipsi.
Si nu va mai fi nimeni care sa imi raspunda imediat ce incepe sa sune.
2 comentarii:
Eh, poate vorbi in pauza....cand vine gradinita, nu-i stresss
Un copil de 5 ani nu are voie cu mobil la gradinita. :) Si nici nu as incuraja un astfel de comportament.
Trimiteți un comentariu