miercuri, septembrie 29, 2010

Viata mea de dincolo de el

Fara el nimic nu ar mai fi la fel. Si probabil ca nimic nu ar mai avea sens. Mi-ar fi foarte greu sa traiesc doar cu amintirea lui. Mi-ar lipsi ingrozitor de tare toate lucrurile bune sau rele pe care le face. Si cred ca as tanji dupa zambetul si atingerile lui.
Mi-e greu sa imi imaginez viata mea fara el. SI probabil ca oricat m-as gandi nu imi pot da seama exact cum ar fi. Simt ca m-ar durea enorm. N-as putea sa ma obisnuiesc u gandul si mi-as pierde linistea definitiv. As abandona lupta. Si m-as resemna. As recunaoste ca viata m-a invins.
El imi da putere si incredere. Imi spune ca ma iubeste tinandu-ma strans de mana.
Fara el s-ar prabusi totul si lumea intreaga s-ar cutremura. Eu as ramane doar o umbra a unei iubiri pierdute si as plange continuu suspine. De fapt, eu n-as mai fi eu. As deveni doar amintirea lui. As continua sa supravietuiesc pentru ca de trait n-as mai putea. As continua sa supravietuiesc rememorand toate momentele petrecute alaturi de el. M-as hrani din toate amintirile pe care mi le-a lasat ca dar de ramas bun. M-as inchide intr-o lume a amintrilor noastre impreuna si n-as mai iesi de acolo. Nimeni nu ar putea sa intre in acea lume. Pentru ca va exista doar amintirea fara nimic si nimeni altcineva.
Voi continua sa il iubesc in tacere, resemnata si tacuta.
Chiar daca el n-ar stii.

Niciun comentariu: