miercuri, septembrie 08, 2010

„I.”-ul meu si „I.”-a mea

Am inceput sa scriu pe acest blog intr-o perioada foarte tulbure a vietii mele. O perioada plina de incertitudini, de durere, de dileme, de cautari, de nelinisti, de spaime si de intamplari mai putin placute... Dintotdeauna am obisnuit sa imi astern gandurile pe o bucatica de hartie, intr-un jurnal sau intr-un document electronic... Uneori ma simteam prea plina de toate sau ma framanata ceva si scriind ce simteam ma ajutam sa inteleg mai bine totul, sa clarific, sa gasesc o rezolvare...
A trecut timpul si viata mea s-a linistit. Brusc! Toate framantarile mele s-au risipit ca prin minune si am descoperit ce inseamna sa fii iubit, apreciat, protejat, mangaiat, rasftat, intr-un cuvant: FERICIT! A fost ca atunci cand castigi potul cel mare la LOTO. Si e ciudat ca eu nu cred in astfel de castiguri. Nu stiu, am simtit schimbarea produsa in viata mea ca pe un castig, ca pe un premiu, ca pe o binecuvantare oferita de cineva pentru merite deosebite sau pentru ca sunt norocoasa... Parca nici nu mai conta motivul. Important era ca mi-am gasit un sens in viata. Unul bun. De-atunci postarile mele s-au mai potolit si s-au mai indulcit. Si blogul, simt eu, ca a inceput sa miroasa a liniste, a familie, a camin cald si primitor.
Datorez totul celor doi „I.” din viata mea: „I.”-ul meu si „I.”-a mea.
Va multumesc.

Niciun comentariu: